-In Memoriam Benjamin Fondane-
Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman” organizează luni, 27 ianuarie 2020, în sala „Biblioteca Exilului Românesc din Paris – Basarab Nicolescu”, Expoziția documentară „In Memoriam Benjamin Fondane”. Manifestarea este prilejuită de marcarea Zilei Internaționale de Comemorare a Victimelor Holocaustului. Alături de corespondență, expoziția dedicată memoriei scriitorului și filosofului franco-român reunește numeroase materiale inedite: înscrisuri originale, un manuscris inedit (șapte file cuprinzând un articol referitor la Tudor Arghezi), dar și o selecție din opera sa literară („L’Être et la connaissance: essai sur Lupasco”, „Le voyageur n’a pas fini de voyager”, „Le Mal des fantômes”; „Au seuil de l’Inde” etc.).
Benjamin Fondane (Benjamin Wechsler) – poet, prozator, filosof, eseist, scenarist (1898, Iași – 1944, Auschwitz-Birkenau)
S-a născut într-o importantă comunitate evreiască, remarcând aici moștenirea intelectuală și artistică din partea mamei sale, Adela Schwartzfeld. Tatăl său, Isaac Wechsler, a fost „comerciant, proprietar al unei mici fabrici de corsete, administrator al moșiei Fundoaia […], toponim care va sta la baza pseudonimului de mai târziu al scriitorului” (Enciclopedia exilului literar românesc: 1945 – 1989, 2010, p. 322). A avut două surori, Rodica și Lina, de cea din urmă legându-l un destin tragic.
Înainte de decembrie 1923, a emigrat în Franța și s-a stabilit la Paris. A desfășurat o intensă activitate publicistică (corector la revista „Rampa”; colaborator la „Sburătorul literar”, „Cuvântul liber”, „Adevărul literar și artistic”, „Lumea evree” etc., în România, și la „Cahiers du Sud”, „Revue du Philosophie”, „Cahiers France-Roumanie”, „Europe”, „Viața studențească”, „Unu”, în Franța; corespondent al revistei „Integral”, la Paris) și dramaturgică (înființează, în București, teatrul de avangardă „Insula”; lucrează, ca scenograf și scenarist, la studiourile „Paramount” din Paris). În ceea ce privește opera poetică, majoritatea versurilor scrise în perioada 1917 – 1923 sunt cuprinse în volumul „Priveliști” (1930), „ilustrat cu un desen-portret al autorului, realizat de Constantin Brâncuși” (Enciclopedia exilului literar românesc: 1945 – 1989, 2010, p. 324). Eseistica sa, avându-i în centru pe Fr. Nietzsche, A. Gide, Bergson, Freud, sau Heidegger, este inclusă în volumul „La Conscience malheureuse” (1936). Contribuția sa în domeniul cinematografiei vizează, în primul rând, redactarea scenariului pentru filmul „Rapt”, în 1934.
Parcursul său biografic este unul tulburător. Mobilizat ca infanterist, în armata franceză, în cel de-al Doilea Război Mondial, este luat prizonier de germani, evadează, este prins din nou și pus în libertate în vederea unei intervenții chirurgicale. Trăiește în semiclandestinitate la Paris, până în 1944, refuzând să poarte steaua galbenă, impusă tuturor evreilor. În același an, este denunțat și arestat împreună cu sora sa, Lina, fiind transportați în lagărul de la Drancy. Ștefan Lupașcu și Emil Cioran obțin punerea sa în libertate, însă „Benjamin Fondane refuză să se despartă de sora sa”, cei doi fiind transferați la Auschwitz-Birkenau, unde sfârșesc tragic, fiind gazați și incinerați.
O scrisoare din 15 noiembrie 1935, semnată de Benjamin Fondane și sora sa, Lina, către Filip Brunea-Fox – ce poate fi văzută în cadrul expoziției In Memoriam Benjamin Fondane – prevestește parcă destinul încercat al celor doi: „Dragă Brunea, cuvintele tale, puține, de la nunta Rodicăi, n’au trecut nevăzute. În praștia evenimentelor, vorbele s’au rărit prea mult – vorbele care mai au un sens – venite dintr’o inimă care-a bătut într’a mea – și care mai bate încă când mă plec pe balustrada vremii. […] Drumurile parcurse ne iau de mână și ne duc ca pe orbi – mai mult decât le ducem noi. Destinul, chemarea, nu sunt decât un soi de iresponsabilitate anevoios obținută – și cum aș face să fiu altfel decât sunt?”.
Expoziția documentară „In Memoriam Benjamin Fondane” este organizată cu ocazia marcării Zilei Internaționale de Comemorare a Victimelor Holocaustului.
