„Tablouri dintr-o expoziţie”, de Musorgski, la Filarmonica „Oltenia” Craiova. Orchestra Simfonică a Filarmonicii Oltenia ne așteaptă, vineri, de la ora 19,00, la un concert excepțional sub bagheta dirijorală a lui Eric Lederhandler (Belgia) și în interpretarea solistei Lena Vieru-Conta, la pian.
În program:
Maurice Ravel: La Valse
Concertul în Re major pentru mâna stângă
Modest Musorgski / Maurice Ravel: „Tablouri dintr-o expoziție”
Vineri, 10 mai, de la ora 19:00, publicul meloman este invitat să asculte faimoasa lucrare „Tablouri dintr-o expoziţie” de Modest Musorgski, orchestrată de Maurice Ravel, cu muzicianul belgian Eric Lederhandler la pupitrul dirijoral. „Concertul pentru mâna stângă”, compus în stilul său inconfundabil de Ravel, va fi interpretat de reputata pianistă Lena Vieru-Conta, apreciată în egală măsură şi pentru talentul de său artist plastic.
Primul dirijor străin care a fost numit director muzical al unei orchestre simfonice din China, Eric Lederhandler a deţinut acest statut la Orchestra Simfonică Jiangsu (Nanking), până în martie 2014. Eric Lederhandler s-a născut în 1965, în Uccle (Belgia). A studiat pianul la şcoala de muzică, apoi a fost admis la Conservatorul din Bruxelles, unde a studiat clavecinul, muzica de cameră şi a frecventat cursuri complete de compoziţie. De asemenea, a obţinut diploma în specialitatea dirijat cor. Eric Lederhandler s-a calificat la cel mai înalt nivel la “Wiener Meisterkurse für Dirigenten”, sub coordonarea lui Salvador Mas Conde. Ca urmare, a avut şansa să se afirme ca dirijor la Viena, pe podiumul „Grosser Sendesaal” (“ORF Funkhaus” / Radio-Televiziunea Naţională Austriacă). În 1992, a înfiinţat Orchestra de Cameră “Nuove Musiche”, al cărei dirijor este în Belgia şi peste hotare.
Lena Vieru-Conta se remarcă prin „finețea cântului, forța expresiei și spectaculozitatea tehnicii, dublate de rafinament, sensibilitate și intelectualitate”, cum nota Petre Codreanu în revista „Muzica“, în urma interpretarii Concertului pentru mâna stângă de Ravel. Lena Vieru-Conta este cunoscută și prin expozițiile sale personale de pictură și artă decorativă din România, S.U.A., Olanda și Canada. Lucrările sale se găsesc în colecții private în Canada, S.U.A., Rusia, Franța, Elveția, Germania, Olanda, Israel, Japonia și România. A obținut un Master în Istoria și Teoria Artei cu o lucrare despre Paul Klee (1998) și a susținut summa cum laude un Doctorat interdisciplinar (muzicologie, istoria și teoria artei, psihologia percepției) în 2004. În paralel cu activitatea de pianist și artist plastic, a predat pian în România, Elveția și Canada, țară în care, între 1989 și 1997, a desfășurat o bogată activitate concertistică. În prezent, susține cursuri interdisciplinare (interferențe muzică-pictură) la Universitatea Națională de Muzică din București.
În perioada când schiţa Concertul în Sol major, Ravel a primit de la Paul Wittgenstein propunerea să scrie un concert pentru mâna stângă. Acest înzestrat pianist, care în timpul primului război şi-a pierdut braţul drept, s-a gândit să apeleze la cunoscuţi compozitori contemporani pentru a scrie lucrări adecvate posibilităţilor sale. Ravel a îmbrăţişat propunerea şi în scurt timp lucrarea a fost terminată. Temperamentul spaniol al lui Ravel, coroborat cu preferinţa sa pentru muzica barocă stilizată în spiritul artei impresioniste apar evidente şi în Concertul în Re major, în care ritmul de sarabandă revine cu obstinaţie şi „evocă prin seriozitate şi demnitate atmosfera elegantă a cavalerilor de curte din timpul lui Ferdinand şi al Isabelei.“ Pe lângă aspectul său poetic, concertul solicită nu numai un mare talent interpretativ, dar şi o extraordinară virtuozitate tehnică. Agilitatea părţii solistice nu deconspiră cu nimic faptul că lucrarea este cântată doar de o mână. Nu există nici măcar un singur loc în care ascultătorul să aibă impresia că lucrarea ar suna mai plin dacă ar fi cântată de ambele mâini.
Suita “Tablouri dintr-o expoziţie” de Musorgski se regăseşte printre referinţele repertoriale de mare virtuozitate interpretativă. Viktor Hartmann se număra printre prietenii apropiaţi ai compozitorului, împărtăşind aceleaşi idealuri artistice în domeniile arhitecturii, picturii şi muzicii. Când Hartmann a murit subit, la vârsta de 39 de ani, Musorgski a fost profund îndurerat. La scurt timp după tragicul eveniment, criticul muzical Stasov a organizat o expoziţie comemorativă în care se regăseau expuse 400 dintre lucrările lui V. Hartmann, inclusiv schiţe, acuarele şi desene pentru costume de scenă. Compozitorul a fost adânc impresionat şi, inspirat de tematica lucrărilor expuse, a început imediat să lucreze la o suită de piese pentru pian dedicate iniţiatorului expoziţiei. Astfel, el a decis să realizeze o evocare muzicală într-un stil original: în loc să redea ilustraţii descriptive care ar fi trunchiat şi deformat realitatea, intră el însuşi în scenă – în ipostaza de amator de artă în căutare de senzaţii pe care i le procură tablourile unul după celălalt, lăsându-se legănat de amintirea imediată a fiecăruia dintre ele.
