Seară Romantică, la Filarmonică

Vineri seara, Orchestra Simfonică a Filarmonicii ”Oltenia”, dirijată de Theo Wolters,  și pianista  Mirabela Dina propun un repertoriu romantic din creația compozitorilor Franz Schubert și  Johannes Brahms.
Născut în 1955 într-o familie de muzicieni, Theo Wolters a studiat la început trompeta și a absolvit Conservatorul din Maastricht, colaborând ulterior cu orchestre importante din Germania și cu Orchestra Regală Concertgebouw (Amsterdam). Între 2004 și 2012, Theo Wolters a fost asistentul lui Mariss Jansons, ceea ce i-a dat ocazia de a-și perfecționa la cel mai înalt nivel tehnica dirijorală. În 2008 l-a înlocuit pe acesta în două concerte, dirijând simfonia Turangalila de Messiaens și fiind foarte bine primit de presă și de public. Din 2013 deţine statutul de dirijor permanent invitat al Filarmonicii „Oltenia”.
Mirabela Dina s-a născut la Craiova, oraşul în care a şi debutat la doar 10 ani, atunci când a evoluat ca solist a „Concertului în Re major” de Joseph Haydn, în compania Orchestrei Simfonice a Filarmonicii „Olenia”. A început studiul pianului la doar 4 ani, profesori fiindu-i, pe rând, Mariana Ilie, Mihai Ungureanu şi Ana Pitiş. Din 1995, pentru Mirabela Dina au urmat cursurile de pian principal la Academia de Muzică din Köln cu prof. Karin Merle. La aceeaşi academie şi-a continuat studiile de masterat. A obtinut numeroase premii naţionale şi internationale, cel mai important fiind locul I obţinut la Concursul „Martha Argerich”, în 1999, la Buenos Aires. Începând din 2007 Mirabela Dina este profesor la Academia de Muzică din Köln, aceeaşi pe care a urmat-o în adolescenţă.
Dintre numeroasele uverturi create de Schubert, trei sunt cunoscute sub titlul de “Rosamunde”, o operă compusă după libretul scriitoarei Wilhelmina von Chézy (datat 1823); cea mai cunoscută şi mai cântată este lucrarea pe care autorul a folosit-o şi ca introducere simfonică la feeria dramatică „Die Zauberharfe” (“Harfa fermecată”), după o povestire de E. T. A. Hoffmann.
Simfonia a II-a în Si bemol major (1815) de Schubert face parte din grupul lucrărilor denumite „de şcoală“, titulatură pe deplin justificată de atmosfera clasicizantă. Sinceritatea exprimării şi conturul melodic elegant îi conferă un aer special, potrivit reuniunilor familiale în care era cântată. Simfonia este “săltăreaţă şi melodioasă, poartă pecetea personalităţii lui Schubert”. (Harold C. Schonberg)
Compus în vara anului 1881 la Pressbaum, în apropierea Vienei, după schiţele elaborate doi ani mai înainte la Pörtschach, Concertul nr. 2 în Si bemol major pentru pian şi orchestră, op. 83 a fost dedicat de Brahms profesorului său Eduard Marxen. Lucrarea impresionează prin fiorul poetic, de autentică esenţă romantică, ce străbate întreaga lucrare.
Romantismul a luat naştere în Anglia, de unde s-a extins în Germania şi Franţa, apoi în întreaga Europa. Acest curent cultural s-a manifestat şi în muzică, s-a ridicat împotriva rigorilor, a dogmatismului estetic, a raţiunii reci şi a ordinii, propunându-şi să iasa din convenţional şi abstract. Romantismul a susţinut manifestarea fanteziei şi exprimarea sentimentelor, a originalităţii, spontaneităţii şi sincerităţii emoţionale, promovarea libertăţii de expresie. Altfel spus, romantismul a pledat pentru explorarea universului interior al omului. Caracteristicile generale ale acestui curent sunt intensitatea emoţională a muzicii, libertatea formei muzicale, îmbinarea, deseori, a muzicii cu literatura şi trecerea foarte rapidă dintr-o tonalitate în alta.

Comentarii

comentarii