Obligaţia de tranzacţionare pe pieţele centralizate trebuie menţinută cel puţin pe termen scurt şi mediu este una dintre recomandările Consiliului Concurenţei, în urma anchetei sectoriale privind domeniul gazelor naturale din România. Menţinerea obligaţiei este necesară atât pentru creşterea gradului de transparenţă pe piaţă, cât şi pentru crearea unor referinţe de preţ care să reflecte corect raportul dintre cerere şi ofertă.
În acest context, Consiliul Concurenței susține şi necesitatea dezvoltării mecanismelor de tranzacţionare, ceea ce va conduce la creşterea lichidităţii pe platformele centralizate prin creşterea numărului de participanţi şi a tranzacţiilor, dar şi a volumelor tranzacţionate.
În condiţiile posibilelor modificări ale cadrului legal cu privire la obligaţiile de tranzacţionare instituite la nivelul producătorilor şi furnizorilor, Autoritatea de Concurență recomandă realizarea unei evaluări privind impactul acestora asupra nivelului investiţiilor în sector.
În acelaşi timp, Consiliul Concurenţei consideră necesară realizarea unei analize de oportunitate privind stabilirea unui anumit prag de la care micii furnizori de gaze ar putea fi exceptaţi de la obligaţia tranzacţionării, similar micilor producătorilor activi pe piaţa de energie electrică, în scopul construirii unor pieţe pe care să activeze un număr cât mai mare de operatori.
În urma analizei, Consiliul Concurenţei a constatat că concurenţa pe piaţa gazelor naturale din România a fost limitată, în ultimii ani, de reglementările din sector. Astfel, în perioada 2012-2016, în sectorul gazelor naturale nu a existat nici un segment de piaţă cu o concurenţă reală. Existenţa regimului de funcţionare reglementat corborată cu existenţa unor restricţii tehnice de operare a infrastructurilor au condus la obligaţii (cum sunt de exemplu “stocul minim obligatoriu”[1], „obligaţia de bandă”[2]) cu impact asupra pieţei concurenţiale. Diferenţa mare dintre preţurile celor două surse de aprovizionare, producţie internă şi import, au impus introducerea unor mecanisme care să echilibreze costurile pentru toţi consumatorii, cum este “coşul de gaze”[3], ceea ce a avut de asemenea o influență importantă asupra concurenței.
Mai exact, chiar şi pe pieţele unde furnizarea a fost asigurată în regim concurenţial, au existat restricţii de comercializare rezultate din reglementările aferente procesului de liberalizare.
Analiza a evidenţiat faptul că pe piaţa furnizării angro în regim concurenţial, caracterizată de un grad de concentrare ridicat, principala modalitate de comercializare a fost contractarea bilaterală. Acest lucru a determinat un nivel redus de transparenţă și, consecinţa directă a fost lipsa oricăror referinţe de preţ.
Dacă în perioada 2012 – 2013, piaţa a funcţionat exclusiv pe bază de tranzacţii bilaterale, începând cu anul 2014, debutează procesul de transparentizare a pieţei odată cu introducerea obligaţiilor de tranzacţionare pe pieţele centralizate. Deşi principala modalitate de contractare pe piaţa concurenţială a rămas cea bilaterală, volumele de gaze naturale tranzacţionate pe platformele centralizate au crescut semnificativ începând cu anul 2016 când au reprezentat aproximativ 12,7% din consumul la nivel naţional. În cadrul procesului de liberalizare, preţul gazelor naturale din producţia internă s-a situat pe un trend ascendent până în anul 2015. În premieră, în anul 2016 importurile au exercitat o presiune concurențială asupra producției interne, când în contextul internaţional de scădere a preţurilor gazelor naturale, importurile au fost realizate la un preţ mediu mai mic faţă de cel al gazelor din producţia internă.
Pe piaţa furnizării angro în regim concurenţial principalii participanţi sunt cei doi mari producători, ce cumulează între 54% şi 64% din vânzări. Totodată se constată existenţa unui număr redus de furnizori (numărul celor activi a variat între 3 şi 5), care derulează activități specifice tradingului (vânzare/cumpărare de gaze naturale pe piaţa angro), ceea ce indică faptul că piaţa are un grad incipient de dezvoltare.
În ceea ce privește piaţa furnizării cu amănuntul de gaze naturale în regim concurenţial, aceasta este puternic concentrată, în perioada analizată, fiind dominată de patru operatori care au cumulat circa 90% din vânzările totale pe această piaţă.
Existenţa regimului de furnizare reglementată a permis menţinerea pe piaţă a unor furnizori care aveau şi activitate de distribuţie, cu toate că aceştia se confruntau cu dificultăţi financiare impuse de specificul activităţii de furnizare. Consiliul Concurenței apreciază că pe măsură ce se va liberaliza piața pentru consumatorii casnici, va avea loc și o reaşezare pe piaţa furnizării cu amănuntul în regim concurenţial, în sensul scăderii numărului de participanţi pe piaţă.
Deși odată cu liberalizarea pieței, de la 1 ianuarie 2015, consumatorii non-casnici puteau să își aleagă furnizorul, majoritatea acestora au rămas captivi furnizorilor cu care aveau anterior contracte reglementate. În acest context, creşterea gradului de informare a clienţilor în ceea ce priveşte posibilitatea schimbării furnizorului de gaze naturale este esenţială pentru amplificarea presiunii concurenţiale la nivelul ofertei.
De asemenea, Consiliul Concurenței consideră că este necesară monitorizarea condiţiilor de comecializare pe piaţa concurenţială angro cel puţin până la momentul liberalizării integrale a pieţei, respectiv anul 2021.
În acelaşi timp, având în vedere că obligaţia de stoc minim a avut impact asupra pieţei concurenţiale, autoritatea de concurență consideră că se impune o modificare a acesteia, astfel încât fie stabilită la un nivel care să asigure eliminarea restricţiilor tehnice şi de siguranţă în funcţionarea sistemului. Acest nivel ar trebui să fie determinat în urma unei analize tehnice de specialitate privind funcţionarea infrastructurilor sistemului la parametri optimi.
În contextul prevederilor europene referitoare la independenţa operatorilor de înmagazinare, Autoritatea de Concurență recomandă finalizarea procesului de separare juridică şi comercială a activităţii de înmagazinare din structura producătorului Romgaz şi asigurarea funcţionării a noului operator de înmagazinare rezultat, în deplină corelare cu criteriile minime de independenţă prevăzute de Directiva 2009/73/CE.
De asemenea, Consiliul Concurenței consideră că într-o etapă ulterioară procesului de separare, se poate analiza oportunitatea trecerii activităţii de înmagazinare de la un sistem de funcţionare integral reglementat la un sistem cu componentă concurenţială. În această perspectivă, pentru asigurarea beneficiilor de natură concurenţială, trebuie evaluată oportunitatea creşterii numărului de operatori prezenţi în acest segment de activitate.
O problemă majoră a pieţei gazelor naturale din România, rezultată din analiza Autorităţii de Concurenţă este şi cea privind lipsa de predictibilitate şi accentuarea, pe parcursul perioadei 2012-2016, a volatilităţii cadrului legislativ. Acest lucru a determinat o adaptare conjuncturală a furnizorilor la reglementări, cu consecinţe în alocarea de resurse suplimentare. În acest context, definirea cadrului legal prin adoptarea OUG 64/2016, inclusiv cu modificările şi ajustările care se impun la nivelul legislaţiei primare, trebuie să reprezinte o prioritate.
