Mișcarea „România Renaște!”, formațiunea care sprijină candidatura lui Mircea Geoană la Președinția României, își arată, printr-un comunicat de presă, nemulțumirile legate de felul în care Guvernul Marcel Ciolacu gestionează această perioadă de caniculă și secetă prelungite. Zonal Media prezintă comunicatul remis presei fără a interveni pe text.
Mișcarea „România Renaște!” avertizează că lipsa apei, asociată cu temperaturile extreme, au decimat agricultura României, iar lipsa competențelor, a viziunii, interesele transpartinice și o gândire pâcloasă au făcut ca România, o țară ce nu duce lipsă de resurse, să fie astăzi afectată masiv de secetă.
Lipsa apei, asociată cu temperaturile extreme, au decimat agricultura României: minus 6 milioane de tone la porumb, minus 1 milion de tone la grâu, minus 0,4 milioane de tone la rapiță, minus 0,8 milioane de tone la semințe de floarea soarelui.
Pagube incomensurabile, venituri care nu mai alimentează conturile fermelor, venituri care nu mai constituie aport la PIB-ul României, venituri care nu mai pot constitui baza de impozitare pentru Bugetul statului. La dimensiunea pagubei se adaugă și costurile de înființare a acestor culturi, care sunt și ele extrem de ridicate.
Rolul ministerului este de a dezvolta agricultura României, nicidecum de a face promisiuni deșarte și a folosi despăgubiri din distorsiuni provocate de mărfurile ucrainene și calamități pe post de pârghii politice. Rețeta este aceeași întotdeauna: “O să vă dăm”. Un factor de presiune care acționează de fiecare dată, cum este cazul plății subvențiilor APIA. Totul pentru a ține capul plecat, totul pentru a controla masa fermierilor români.
Rolul ministerului este altul: să creeze și să dezvolte sisteme de creștere a producției naționale, de procesare și de dezvoltare a potențialului. Să se coordoneze cu celelalte ministere și guvern pentru aceste lucruri ce țin de însăși existența acestui minister.
De apă au auzit oare? Apa este elementul vital ce face ca securitatea alimentară a României să nu fie pusă în pericol. Firește că au auzit, însă nu au făcut nimic. Rețeaua de irigații este jefuită din 1990 încoace, canalele colmatate, stățiile de pompare sunt vechi de 60 de ani, totul există doar pe hârtie și cam atât. Avem resurse hidrografice, avem soluții ce se pot construi, avem oportunități ce trebuie să fie exploatate, avem nevoie și de un management al resurselor, căci APA este necesară și pentru populația României.
Avem soluții, avem Carpații pentru captare, avem rețea hidrografică, avem Dunărea, avem canalul Dunăre-Marea Neagră, avem Marea Neagră, avem marile aglomerări urbane și putem converti apa menajeră. Canalul Siret- Bărăgan trebuie construit cu orice resursă.
În legătură cu competențele ministrului Florin- Ionuț Barbu ne-am convins demult. El modifică legi pentru a introduce stuful din Delta Dunării ca element de furajare. La malversațiuni se pricepe foarte bine, la minciuni și vorbe fără acoperire, de asemenea, la executat public directori care nu semnează este priceput. Și, mai ales, la scene televizate jenante în care cere demisia comisarului european pentru agricultură. Exact în stilul secretarului de partid din vremuri apuse. Pentru că s-a opus propunerilor referitoare la nouă Politică Agricolă Comună (PAC) din motive de convergență, fermierii români au fost privați de încă 100 euro în plus la hectar, la subvenția de 160 de euro.
Nici la Ministerul Mediului lucrurile nu stau tocmai bine. Ministrul Mircea Fechet a apreciat că desalinizarea apei din Marea Neagră pentru a iriga Dobrogea este un proces „prea scump”. Prea scump comparativ cu ce, domnule ministru? Cu securitatea alimentară a României pe următorii 60-80 de ani? Cu potențialul de a trece de 48 milioane de tone producție în 2035? Cu seceta și schimbările climatice pe care le simțim zilnic? Cu hrana noastră și a generațiilor viitoare? Nimic nu este prea scump pentru a asigura independența alimentară națională.
Guvernul nu mișcă un deget, tace de la începutul crizei ucrainene, fără a proteja prin măsuri, reguli și proceduri agricultura României. Au lăsat totul în voia sorții.
Suntem în momentul în care trebuie să alegem încotro ne îndreptăm? Spre disoluția agriculturii românești? Sau spre un viitor luminos? Spre volum, procesare, depozitare, distribuție internă și externă? Spre un viitor în care România va fi un cluster de procesare pe fiecare segment, un hub regional de procesare și transfer? Primul element de care avem nevoie cadastrarea României și crearea rețelei și a infrastructurii de apă.
