România nu testează la capacitate maximă. Poate că ar fi timpul ca „definiția de caz” să fie modificată. Spitalele gem. Secțiile ATI sunt arhipline. Plimbăm pacienții cu elicopterul dintr-un județ în altul, alergând după un pat. Strigăm acum că nu avem medicamente, paturi de ATI, personal, dar 31 ani n-am mișcat un deget.
NU! Nu numai autoritățile – indiferent de partidul care s-a aflat vremelnic la guvernare – sunt vinovate. SUNTEM ȘI NOI!!!! Noi, cei care am ales să tăcem! Noi care am zis că „merge și așa”!
Uite că nu merge!
Și am văzut asta la Piatra Neamț! Și în alte spitale! Și la medicii și cadrele medicale care au căzut LA PROPRIU din picioare de epuizare!
Avem incidență de cazuri pe 14 zile, dar luăm măsuri DUPĂ URECHE! Ținând cont de o singură raportare! Ne bătem joc de micii întreprinzători! Deschidem / închidem! Marfă cumpărată și care va expira! Angajați care nu au siguranța zilei de mâine!
Asta e România? Nu! Nu este! România este a celor care plătim taxe lună de lună! A celor care oferim un loc de muncă! A celor care avem respect față de lege și semeni!
Nu este a celor care citează legi fără a avea habar de ele, dar o fac cu siguranța celui care-și spune numele și „pronumele”, vorba unui personaj de tristă amintire!
Gestul celui care a lăsat cei 3 lei și 10 bani pe Troița din fața Primăriei reprezintă cea mai grea palmă pe care o puteam încasa!
