Atunci cand cineva drag moare, spunem că a plecat in oastea Domnului. La fel, în urmă cu șapte ani, Iulian Bozgan a decis să lase orchestra Operei, unde era concert-maistru, si a plecat în cea a Domnului. Dumnezeu se pare ca avea nevoie de un înger cu o vioară. Aici, pe pământ, familia a varsat fluvii de lacrimi. Și, nu, nu l-au uitat. Dan, fratele său, concert-maistru al Operei Române Craiova i-a onorat astăzi, memoria, într-un mod cum nu se poate mai bine. Alături de Nicolas Jounis, muzicianul îndrăgostit de Craiova și, mai ales, de cei doi frați Bozgan, a compus un Requiem, care astăzi a răsunat în premieră. Un Requiwm care a amuțit auditorul.
Într-un colț al scenei, trist, stătea un scaun și un stativ gol și vioara lui Iulian pentru a marturisi, parcă, dacă mai era nevoie, golul lăsat de acesta în sufletul celor dragi.
Spectacolul, care a durat aproximativ o oră, a fost urmat de aplauzele frutunoase ale sălii, aplauze care nu mai aveau mult să egaleze spectacolul în sine.
Cuvinele sunt de prisos. Nu pot decât să mai adauge decât „Drum în Lumină, Iulian!”, „Bravo, Dan!”.
