Orchestra Simfonică a Filarmonicii “Oltenia” prezintă, vineri, de la ora 19:00, Concert Mendelssohn-Bartholdy/Mozart. Dirijor și solist Răzvan Stoica (vioară), solistă Andreea Stoica pian.
În program:
Vasile Filip/Boris Kosak: Poem pentru orchestră (primă audiție)
Felix Mendelssohn-Bartholdy: Concertul în Mi minor pentru vioară și orchestră, op. 64
Wolfgang Amadeus Mozart: Concertul nr. 23 în La major pentru pian și orchestră, K. 488
Răzvan Soica este violonist și din anul 2008, ca urmare a câștigării concursului Strad Prize, are în drept de folosință vioara Stradivarius „The Queen” datată 1729. Acesta este însă doar unul dintre cele peste 25 de premii obținute la concursuri internaționale. Răzvan a obținut titlul de „Cel mai bun tânăr violonist” în 2013, când a participat la Euro Broadcast Competition (Bratislava), reprezentând România. Până în acest moment este singurul român care a câștigat această distincție. Răzvan Stoica are o activitate artistică diversă pentru care este apreciat în Europa, Asia dar și în SUA, unde recent a fost protagonistul filmului artistic-documentar „Strad Style” și compozitorul coloanei sonore. Strad Style a fost premiat la festivalurile de profil din toată lumea. Este invitat frecvent al orchestrelor de anvergură din Olanda, Germania, Spania, Italia, Franța și colaborează cu dirijori de renume.
De asemenea, în anul 2017 Răzvan Stoica a absolvit și studiile masterale de dirijat ale Universității de profil din Riga. Vioara Stradivarius „The Queen” a aparținut unuia dintre cei mai mari admiratori ai lui Paganini. H. w Ernst. La rândul său violonist de marcă și pasionat de „mitul lui Paganini”, îl urmărea pe acesta în turneele sale. Se spune că, într-una dintre întâlnirile celor doi, maestrul incontestabil al viorii a împrumutat instrumentul lui Ernst pentru un concert în Italia. Cei care ascultă vioara Stradivarius „The Queen” în concert mărturisesc o experiență specială sub aura celor trei violoniști de exceptie, Ernst, Paganini, Stoica.
Andreea Stoica este semnatară a „Celui mai bun CD pentru lucrări pianistice”; considerată de mulți copil-minune, a debutat la numai cinci ani pe scena Ateneului Român alături de Orchestra Filarmonică, interpretând concertele de Mozart. Andreea este pianistă și în cariera solistică a colaborat cu numeroase orchestre din Europa, Asia, SUA. De-a lungul timpului a adunat diverse premii sau critici pozitive cu fiecare apariție. De asemenea, pianista dovedește tehnica impecabilă și muzicalitatea prin abordarea unui repertoriu divers, interpretarea sa fiind perfect adaptată stilului componistic.*
Exponent strălucit al romantismului muzical, Felix Mendelssohn-Bartholdy se impune încă din copilărie în viaţa muzicală: la vârsta de nouă ani debutează ca pianist, iar la şaptesprezece ani scrie celebra Uvertură de concert “Visul unei nopţi de vară”. A întreprins turnee îndelungate ca pianist, organist şi dirijor – în Franţa, Anglia şi Italia, iar ca şef de orchestră – a condus renumitul ansamblu “Gewandhaus” din Leipzig şi a readus în prim-plan creaţia bachiană insuficient cunoscută la acea vreme. Promotor neobosit al vieţii muzicale germane, el a înfiinţat Conservatorul din Leipzig şi l-a reorganizat pe cel din Berlin. Ultima sa creaţie în domeniul concertant este şi cea mai cunoscută: Concertul în Mi minor pentru vioară şi orchestră, op. 64, lucrare ce i-a sporit considerabil faima, aşezându-l în rândul marilor compozitori de gen. Acest celebru opus, intrat în repertoriul tuturor marilor violonişti ai lumii, s-a impus încă de la început prin caracterul eminamente romantic, dominat de o sensibilitate deosebită, precum şi datorită elementelor de virtuozitate, ce solicită din plin resursele tehnice ale interpreţilor. Concertul a fost dedicat violonistului Ferdinand David, el prezentându-l în primă audiţie la data de 15 martie 1845.
Datat 2 martie 1786, Concertul nr. 23 în La major pentru pian şi orchestră, K. 488 de Mozart este şi primul dintre cele trei concerte pentru pian compuse în 1786, ultimul an de glorie pianistică a muzicianului în Viena “Klavierland-ului”. Concertul se remarcă prin prospeţimea impresiilor, luminozitatea imaginilor, traduse printr-o mare abundenţă melodică, precum şi prin alternarea dispoziţiei generale lirice cu episoade în care se manifestă tendinţa spre umor fin, specific gândirii mozartiene. Manuscrisul autograf se află la Biblioteca Conservatorului din Paris, iar prima ediţie a apărut abia în anul 1800, la Editura J. André din Offenbach.
