Aproape că nu mai e nicio surpriză. Nici măcar în ceea ce privește diferența față de urmăritorii săi și asta pentru că PSD a știut să fructifice tot ceea ce a fost în avantajul său, precum și toate punctele slabe, bâlbele și aiureala politică a adversarilor.
Succesul PSD are, în consecință, o mulțime de justificări, dar este și plin de pericole, care, acum, în tumultul sărbătorii pot părea îndepărtate.
Ne aflăm într-o situație care pentru PSD nu este nouă. Iluzia puterii depline poate creea o senzație de invincibilitate, de intangibilitate. De aceea, pentru partidul majoritar din România pare mai ușor de obținut decât de fructificat victoria.
Dar este clar că PSD își va calcula viitorii pași, asta după ce am văzut o campanie electorală exemplară ca organizare, transmitere de mesaje și maturitate în evaluarea tuturor componentelor. Este adevărat, pe fondul unei degringolade surprinzătoare, a unei sărăcii de idei și, pe alocuri, a unui imobilism electoral provenit dintr-o suficiență fără niciun suport, o aroganță complet nejustificată a adversarilor care a șocat electoratul în asemenea măsură încât s-a închis în casă într-o proporție de 60%.
Încercăm să sintetizăm ce a stat la baza succesului fulminant al PSD în alegerile parlamentare din 2016, identificând patru mari motive, explicații care au condus la această stare de fapt.
1. Contextul general
România anului 2016 s-a prezentat cu o populație, în mare majoritate pauperizată, în ciuda unei creșteri economice substanțiale.
a) Pauperizarea generalizată (sau incompetența, ori chiar naivitatea), dezinteresul puterii față de sectoare esențiale cum sunt sănătatea, educația sau investițiile – cu accent dramatic pe infrastructura rutieră – a generat, totodată, migrarea în masă a forței de muncă, în care cea specializată a creat probleme, în special în sănătate.
b) Preluarea puterii – una care la alegerile din 2012 obținuse 2/3 din total – de către Cotroceni pe fondul tragediei de la „Colectiv” și impunerea unui tehnocrat a fost o lovitură oarecum neașteptată, dovedind că există forțe care știu să profite, să manipuleze evenimente creatoare de emoții extreme, cu toate stângăciile uneori evidente.
Noul guvern tehnocrat nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor și a fost una din slăbiciunile adversarilor PSD căreia îi vom acorda o mai mare atenție într-un capitol separat.
PSD a speculat în favoarea sa această situație focalizând un tir mediatic constant împotriva guvernului tehnocrat.
c) Lupta anticorupție a victimizat PSD care a acuzat că membrii săi marcanți sunt supuși unei vânători pe motive politice aducând în dezbatere cazurile unor reprezentanți la vârf: Liviu Dragnea, Lia Olguța Vasilescu, etc. care au „beneficiat” de dosare, acuzații, ba chiar condamnări care lasă loc unor îndoieli legitime, cel puțin în materie de competențe profesionale ale organelor judiciare.
Situația a fost de natură să determine electoratul să-și pună întrebări, dacă nu cumva să-și formeze opinii în legătură cu buna credință a unor membrii ai justiției. Reacția s-a observat și la alegerile locale de la mijlocul anului când mai mulți candidați cu probleme penale au fost aleși cu scoruri mari, dovadă că demersurile, în special ale DNA, nu au avut efect. PSD s-a concentrat periodic și în limitele unei reguli politice corecte (totuși) asupra unei componente naționaliste. Grupului care s-a detașat din partid constituind PRU i-a revenit sarcina să preia mult mai pregnant, cu accente extremiste electoratul mai radical al acestui filon, care s-a dovedit a fi în jurul a 3% pentru a nu da posibilitatea altor formațiuni să beneficieze de susținerea acestui segment.
2. Campania electorală. Modalități practice și organizare
a) PSD – cel puțin în teritoriu – a fost concentrat în special pe transmiterea mesajelor – lăsând dezbaterea pe plan secundar, ocazional, sau doar la nivel central, pe televiziunile naționale, acolo unde comunicatorii cu experiență au exploatat fiecare oportunitate și fiecare adversar pretabil la execuții publice.
b) Sistematizarea mesajelor și organizarea grupurilor de militanți, disciplina specifică PSD au fost, la rândul lor, elemente determinante în surclasarea adversarilor politici. PSD a insistat în această campanie pe deplasarea de grupuri masive în toate zonele și pe comunicarea directă cu alegătorii. Au dispărut – cel puțin nu au mai fost vizibile – stimulentele electorale – găleți, șorțuri etc. – și presiuni prin intermediul primarilor partidului (ajutoare sociale sau oferirea de avantaje materiale).
Comunicarea cu presa s-a limitat la transmiterea de comunicate și materiale electorale realizate în regie proprie.
În teritoriu au lipsit aproape cu desăvârșire confruntările politice, PSD punând distanță categorică între el și rivalii politici, oricâte provocări ar fi fost, preferând să se adreseze direct electoratului în fieful acestuia, fără distorsiunea care ar fi intervenit, vrând-nevrând, în cadrul disputelor.
c) Un capitol la care PSD era considerat în dezavantaj era manifestarea în mediul virtual. De data aceasta a avut loc o mobilizare fără precedent, fapt ce îl considerăm determinant pentru creșterea numărului de votanți în mediul urban, astfel încât PSD a fost extrem de vizibil și cu o prezență constantă pe rețelele de socializare, o zonă în care, de obicei, rivalii lor politici erau creditați cu rezultate superioare.
d) Materialele de campanie au fost în mod evident lipsite de opulență, distribuitecu o anumită parcimonie bine calculată, ba chiar cu dorința parcă de a sugera o austeritate impusă sau autoimpusă. Toate aceste elemente sugerează cunoașterea exactă a profilului alegătorului din 2016.
e) Conținutul mesajului nu a mai fost unul ditirambic, cu promisiuni deșănțate. Promisiunile din această campanie au fost în permanență însoțite de calcule ce par sustenabile până la punerea lor în practică.
Totodată, comunicatorii au fost desemnați pe profile de competență, reușind în mare măsură să fie expliciți și credibili.
f) PSD a eficientizat la maximum numărul de membri disponibili pe care i-a transformat (în mare parte) în această campanie în militanți cu sarcini multiple, de la postări pe rețelele de socializare, până la prezența efectivă în teritoriu. Faptul că mulți mebri fac parte din sistemul bugetar a constituit un avantaj, PSD dispunând astfel de formațiuni compacte care pot îndeplini cu repeziciune diverse și multiple sarcini electorale.
g) Valorificarea notorietății unor membri marcanți, care n-au ezitat să intre în contact direct cu electoratul pe tot parcursul campaniei a fost o altă metodă care a creat distanța electorală dintre PSD și urmăritorii săi.
h) Ultimul, dar nu cel din urmă argument care a adus PSD în postura de învingător absolut este seriozitatea, un ingredient cu care nu a prea fost creditată formațiunea politică de-a lungul timpului.
De data aceasta, masa disciplinată a militanților a respectat tot ce și-au propus inițiatorii campaniei electorale și obiectivele au fost duse la capăt.
Rezultatul este edificator.
