Recenta numire a Liei Olguța Vasilescu ca ministru al Muncii a lăsat loc liber pentru Primăria Craiovei, după cum era de așteptat. Totul este parte a unui plan la scară națională, clădit pe îndelete, cu variante de rezervă – nu prea multe, că nici opoziția în frunte cu Iohannis nu e încercată de prea multe idei – adică în funcție de reacțiile din jur. Dimensiunile victoriei le știam, termenele pe care au construit, erau și ele prestabilite. Totul într-o discreție vecină cu misterul, transmis doar prin anumite voci și pe anumite canale, pentru a nu lăsa loc la multe comentarii și dezbateri, admițând că ar avea cine să le facă. Strategia aceasta ar putea fi taxată drept lipsă de transparență dacă – iarăși – viteza de reacție a opoziției și capacitatea sa de a înțelege o realitate evidentă, nu ar semăna teribil cu un soi de paralizie politică, provocată de o înțepătură pe care n-o vor detecta, probabil, decât după ani buni.
Primăria Craiovei, deci, în cadrul planului general de etapă, o să transfere puterea în interiorul partidului, indiferent cine va candida, oficial, pentru această funcție. Nu știu cum se numește femeia de serviciu a partidului – de altfel nici nu contează prea mult – dar sunt aproape sigur că ar câștiga alegerile fără nicio emoție dacă ar fi candidatul PSD la Primăria Craiovei, pentru că anul acesta nu omul contează. De altfel, PSD nici nu-și dorește mai mult în funcția de primar decât un soldat disciplinat, cei cu personalitate au trecut deja la seniori, în Liga Națională, ca miniștri sau vicepreședinți de Senat.
Nici nu cred că este vreo bătălie în interior pentru a fi candidatul mult visat, nimeni n-ar vrea să-i deranjeze pe seniori tocmai acum. Acesta a fost stabilit clar încă de când s-au făcut listele pentru parlamentare, chiar mai din timp, de pe vremea alegerilor locale. În PSD există predictibilitate. În PSD-ul de astăzi rolurile sunt distribuite din timp, pentru ca actorii să aibă timp să le învețe. În PSD este disciplină deplină, asumată și consumată lejer, fără să pară că ar deranja pe cineva ca pe vremea lui Adrian Năstase. Lumea își așteaptă rândul încet și cu răbdare. E bine? E rău? Nu știm și, oricum, e treaba lor.
Următoarea campanie pentru Primăria Craiovei va fi una în pas de defilare pentru PSD din mai multe motive. În primul rând, pentru că doar ce au câștigat la scor alegerile parlamentare, practicând o campanie neobișnuită chiar și pentru social-democrați, într-o manieră despre care m-am mai exprimat. În al doilea rând, pentru că orice candidat al opoziției, în momentul de față, nu are forța și timpul necesar pentru a întoarce situația existentă, cu, poate, o singură excepție și un efort imens. Nu vom numi excepția pentru că nu dorește să candideze. Acum. Poate peste trei ani. Și poate pentru că e doar o părere. Personală.
În al treilea rând, se vede, deja, imensul aparat de partid pregătindu-se de zor, instituțiile deja trepidează în surdină, așteptând desfășurarea oficială. De-acum, există și rutină, antrenament, dorință de a mai demonstra, încă o dată, cine are frâiele și biciul, și cuțitul, și pâinea. Bătălia pentru primărie nu este pentru noi numiri, ci pentru păstrarea celor deja aflate în posesie. Deci, mari transformări după numirea primarului prin votul majorității deja existente, nu vor fi. Este un echilibru care trebuie păstrat, el este lăsat ca o moștenire bine supravegheată de la București.
În fine, ca argument final al victoriei fără emoții a PSD, să ne gândim că ministrul Muncii a dat deja șapte ordonanțe, iar craiovenii, încă de luna viitoare, când își vor număra pensiile, salariile (măcar cele minime) și alte avantaje la care visează de mult, vor știe exact pe cine să voteze. Mai ales că acesta va si ținut de mână de Lia Olguța Vasilescu, care-și dorește să-i fie continuate proiectele în Primăria Craiovei.
Acestea sunt perspectivele Primăriei Craiova, iar rezultatele, realizările acesteia ne vor fi făcute cunoscute prin comunicate ori prin conferințe care tind să devină conspirative sau destinate doar inițiaților în tainele partidului. În ce privește opoziția, vorbim în șoaptă, nu vrem să o deranjăm, iar când se trezește …
