Guvernul a aprobat, printr-o Hotărâre, noul calendar de liberalizare a preţului de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă pentru clienţii casnici şi producătorii de energie termică, numai pentru cantităţile de gaze naturale utilizate la producerea de energie termică în centralele de cogenerare şi în centralele termice destinate consumului populaţiei. Calendarul de liberalizare a preţului gazelor naturale din producţia internă are în vedere perioada 1 iulie 2015 – 30 iunie 2021. Calendarul de liberalizare este rezultatul negocierii cu reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional, Uniunii Europene şi Băncii Mondiale, în sensul că termenul dorit de partenerii externi a fost extins de la trei ani (2015-2018) la șase ani (2015-2021), iar ritmul de creștere a prețului a fost repartizat uniform pe toată perioada de referință, neacceptându-se creșterea mai accentuată în prima parte a perioadei. Totodată, partea română a insistat, în cadrul negocierilor, ca alinierea prețului gazelor din producția internă să se facă anual, și nu trimestrial sau semestrial.
Guvernul României s-a angajat ca, împreună cu ANRE, să elaboreze un nou grafic de liberalizare pentru perioada 1 iulie 2015 – 30 iunie 2021, care să ţină cont de trendul descrescător al evoluţiei preţurilor din regiune ale hidrocarburilor, precum şi de perioada mai lungă de aliniere agreată cu instituţiile financiare internaţionale. Calendarul anterior de liberalizare a prețului gazelor naturale, convenit de Guvern cu Comisia Europeană în 2012, prevedea ca acest proces să se încheie, pentru consumatorii casnici, la 31 decembrie 2018.
Potrivit noului calendar aprobat în ședința de astăzi, începând cu data de 1 iulie 2015, prețul de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă pentru clienţii casnici şi producătorii de energie termică, numai pentru cantităţile de gaze naturale utilizate la producerea de energie termică în centralele de cogenerare şi în centralele termice destinate consumului populaţiei va fi de 60 de lei/MWh, comparativ cu 53,3 lei/MWh cât este în prezent. Calendarul prevede o majorare anuală până în 2017, respectiv de la 1 iulie 2016 prețul va fi de 66 lei/MWh, iar începând cu aprilie 2017, de 72 lei/MWh.
Având în vedere perioada de timp mare prevăzută pentru acest angajament, se are în vedere ca la data de 1 aprilie 2018 să fie rediscutat preţul de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă pentru clienţii casnici şi producătorii de energie termică, numai pentru cantităţile de gaze naturale utilizate la producerea de energie termică în centralele termice destinate consumului populaţiei pentru următorul an (până la 1 aprilie 2019), fie în mod reglementat prin hotărâre de Guvern, fie în mod liber, în funcţie de cererea şi oferta pieţei. Calendarul de liberalizare estimează totuși prețul de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă și după aprilie 2018. Astfel, pentru 1 aprilie 2018 prețul de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă pentru clienţii casnici şi producătorii de energie termică, numai pentru cantităţile de gaze naturale utilizate la producerea de energie termică în centralele termice destinate consumului populaţiei este estimat la 78 lei/MWh, pentru 1 aprilie 2019 este estimat la 84 lei/MWh, iar pentru 1 aprilie 2020, la 90 lei/MWh. Aceste estimări sunt valabile pentru preţul de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă pentru clienţii casnici şi producătorii de energie termică, numai pentru cantităţile de gaze naturale utilizate la producerea de energie termică în centralele termice destinate consumului populaţiei, cu observaţia că acesta va fi reevaluat în urma unei analize, derulată până la sfârşitul lunii martie 2018.
Pentru asigurarea predictibilității, prin noul calendar de liberalizare se urmărește o singură creştere anuală a preţului de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă pentru clienţii casnici şi producătorii de energie termică, numai pentru cantităţile de gaze naturale utilizate la producerea de energie termică în centralele termice destinate consumului populaţiei (comparativ cu creșterea trimestrială prevăzută de calendarul convenit de Guvern cu Comisia Europeană în 2012), componentă a preţului final reglementat, odată cu stabilirea tarifelor, respectiv în luna aprilie a fiecarui an. De asemenea, alegerea perioadei aprilie an curent – martie an următor a avut în vedere şi ciclul de injecţie-extracţie, care se realizează în aceeaşi perioadă.
Calendarul de liberalizare a prețului la gaze naturale din producția internă pentru perioada iulie 2015 – iunie 2021 a avut la bază următoarele considerente:
Ø Se constată o scădere constantă a consumului de gaze naturale, din cauza declinului consumului industrial, precum şi datorită programelor de eficienţă energetică aplicate de către ambele categorii de consumatori, casnici şi non-casnici;
Ø S-a înregistrat o scădere a cererii de gaze naturale a producătorilor de energie electrică, pe fondul intrării pe piaţă a capacitaţilor de producţie din surse regenerabile (la nivelul lunii iunie 2015 se prevede un excedent de gaze naturale de cca 40% din producţia internă faţă de consumul prognozat (conform datelor furnizate de către SNTGN Transgaz – Dispeceratul Naţional de gaze), ceea ce va pune o presiune importantă pe preţurile cu care producătorii vor comercializa gazele naturale în perioada de vară);
Ø În ceea ce priveşte importul de gaze naturale, cererea a evoluat în termeni descrescători, conform scăderii consumului în general, de la un procent de 15% în anul 2013 la aproximativ 7% în anul 2014, cu o perspectivă de menţinere a acestui procent sau chiar de scădere, pe termen mediu;
Ø Reevaluarea preţului de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă pentru clienţii casnici şi producătorii de energie termică, numai pentru cantităţile de gaze naturale utilizate la producerea de energie termică în centralele termice destinate consumului populaţiei, începând cu anul 2018 este necesară întrucât impunerea, de pe acum, printr-o Hotărâre de Guvern, a unui preţ de referinţă fix după anul 2017 ar fi de natură să genereze distorsiuni pe piaţa liberă, cu impact negativ asupra tuturor relaţiilor comerciale. Referinţa respectivă ar putea fi în dezacord semnificativ faţă de referinţele înregistrate la nivel internaţional şi/sau evoluţia pieţei româneşti, în situaţia creşterii producţiei interne sau a surselor de aprovizionare, corelativ cu o scădere a consumului.
