Muzeul de Artă din Craiova vă invită vineri, 25 aprilie 2025, ora 17:00, la vernisajul expoziției Cezar Atodiresei. Pictură, desen, obiect, curator: lector univ. dr. Silvia Stoica.
Cuvântul de deschidere va fi susținut de Ruxandra Demetrescu – prof. univ. dr., Cristian-Robert Velescu – istoric și critic de artă, Constantin Aslam – prof. univ. dr.
Expoziția va prezenta o selecție de lucrări realizate în perioada 1985 – 2022, cu accent pe lucrările geometrice din creația artistului, reunind pentru prima dată, în același spațiu, atât lucrări bidimensionale (picturi, desene, acuarele) cât și lucrări tridimensionale. Un alt element de noutate îl constituie prezentarea desenelor din arhivele de lucru și de cercetare, din mapele documentare, din carnetele de schițe, desene reprezentând studii, schițe-proiect, desene-concept. Desenele de mici dimensiuni, sistematizate de artist pe nuclee tematice, alcătuiesc o parte consistentă a parcursului de creație artistică, fiind lucrări ce evidențiază procesele, căutările desfășurate în atelierul intim al artistului. Picturile și desenele fac parte din seriile „Blocul” (1987-2022), „Coșul” (1985-2016), „Turnul” (1986-2002), „Fereastra”, „Golf” (2009-2012), „Pescărușul” (1995-2013). Din punct de vedere stilistic, lucrările tridimensionale sunt într-o bună legătură cu compozițiile bidimensionale, autorul utilizând același principiu al esențializării volumelor, al concentrării formelor, al sintezelor cromatice. Picturile, desenele și obiectele reunite în expoziția de la Muzeul de Artă Craiova oferă o privire, atât în ansamblu, cât și în detaliu, asupra dinamicii procesului de creație, asupra unității de viziune și reprezentare în opera plastică a lui Cezar Atodiresei.
Cezar Atodiresei și-a așezat creația sub semnul perenului și al inexpugnabilului. Premisele unei atare realități, indisolubil legate de posteritatea artistului și a operei, le descopăr în creația sa îndelung distilată, din cuprinsul căreia orice asperitate, orice fapt accidental s-au văzut definitiv eliminate, de nu cumva s-au retras singure, ca prin vrajă, în propria lor umbră. De vreme ce profilul existenței cotidiene nu se lasă deloc descoperit pe întinsul pânzelor semnate de Cezar Atodiresei, fiind totuși tainic încifrat în structurile acestora […], opera sa pictată și desenată a atins fruntariile unei anume clasicități, care o va feri în mod neîndoios de efectul coroziv al timpului. Aripa acestuia, cred, se lovește încă de pe acum în van de fermitatea de natură pitagoreică a imaginilor, o fermitate pe care, aidoma compozițiilor muzicale ce se împărtășesc din categoria austerului și a esențialului, trebuie să ne-o imaginăm nu ca pe un joc mai mult sau mai puțin arbitrar de triluri, de forme și de culori, ci – întâi de toate – ca pe o cadență pură, alcătuită din proporții și din numere”, este de părere Cristian-Robert Velescu.
Previous ArticleFilarmonica Oltenia Craiova: „4te PIANO”
Next Article “Prevenție, nu contravenție”