Câți, oare, din copiii de astăzi sau de ieri au auzit vorbele acestea. Spuse de către unul dintre părinți, de bunici sau alte rude, în funcție de părintele din partea căruia vin. Pentru adulți pot părea vorbe spuse în vânt sau la nervi. Nu același lucru se întâmplă cu micuții asupra cărora se farsă acest venin. Și asta fără ca acei copii sa fie victime ale unui divorț. Pentru că atunci lucrurile devin chiar tragice. Copilul devine un bun care trebuie clamat la fel cum o faci cu orice bun „obținut în timpul căsătoriei”. Acel suflet, rodul dragostei dintre cei doi, devine, brusc, „obiect” bun de partajat. Invectivele curg valuri peste un suflet distrus, care oricum nu are cum să înțeleagă ce se întâmplă cu părinții săi, de ce nu mai locuiesc împreună și de ce se ceartă de parcă, peste noapte, au devenit părți beligerante.
Cu sufletul distrus, Micul Suflet se duce la școală unde, din păcate, are parte de foarte multe tentații ilegale sau, măcar, nesănătoase. Alcool, țigări și, de ce nu, … droguri!
Și toate astea, pliate pe ce se întâmplă acasă, dar și pe lipsa de interes, de ce să nu o spunem, a cadrelor didactice, în scurt timp, Micul Suflet va claca. Va ceda drogurilor sau, inspirat de către comportamentul părintelui / părinților, va deveni, la rândul său, o brută.
Sau, mai rău, va lua decizii greșite în ceea ce privește viața sa. Pentru că Micul Suflet nu știe cui trebuie să ceară ajutor. Familia are războaie de dus, profesorii au 50 minute la dispoziție sa-și susțină ora și programa, psihologii sunt insuficienți la nivelul unei instituții de învățământ!
