Mitingul pe care PSD îl pregăteşte pe 9 iunie este o formă continuată a tuturor abuzurilor comise de socialişti până în prezent. În judeţul Dolj, ca şi în alte oraşe, ceea ce practică PSD nu are nimic în comun cu o mobilizare naturală, cu simpatia faţă de partid, ci cu o dictatură manifestată prin constrângere şi diferite forme de şantaj exercitate asupra celor care refuză participarea. În mediul online există deja sute de plângeri în care angajaţii de la stat reclamă că sunt obligaţi să vină la mitingul PSD.
„Teroarea roşie” va ocupa Piaţa Victoriei cu angajaţi asupra cărora s-au făcut presiuni prin şefi de instituţii, gen primari, directori de şcoli sau societăţi cu capital de stat, oameni care au fost ameninţaţi că vor rămâne fără locuri de muncă. Internetul abundă deja de declaraţii potrivit cărora participanţilor li se oferă şi avantaje materiale în schimbul deplasării programate, ceea ce înseamnă că PSD nu a putut depăşi niciodată sfera în care mita este unitatea de măsură a atingerii oricărui scop.
În Craiova, în iunie 2017 aveau loc alegerile pentru noul primar, iar astăzi, după un an, craiovenii sesizează faptul că au fost sunaţi din Primărie şi ameninţaţi că nu vor mai primi ajutorul social dacă nu se vor prezenta la acţiunea de la Bucureşti. Oamenii mai reclamă că li s-au promis mici şi băutură, 50 de lei de persoană, steguleţe şi că sunt fortaţi să poarte ţinute roşii până la destinaţie. Un alt site care a creat o hartă a abuzurilor PSD în susţinerea mitingului mai arată că, tot în Craiova, şefii mai multor firme abonate la contracte cu primaria sunt obligate să aducă un anumit număr de persoane care vor fi grupate şi care vor suporta transportul cu maşini personale.
La nivelul Inspectoratului Şcolar craiovenii sesizează faptul că tot abuziv se întocmesc liste cu profesori constrânşi să facă rost de autocare, de orice mijloc de transport, să aducă lanterne sau telefoane dotate cu flashlight. Pentru că este destul de clar, sper ca de data asta toţi înţeleg că PSD şi-a dorit o populaţie dependentă, întreţinută social, asistată, pentru a putea şantaja această masă, pentru a o putea folosi, profitând de slăbiciunea ei.
Din punctul meu de vedere, sâmbătă, pe 9 iunie, PSD marchează ziua de 23 august exact ca pe vremea comunismului, când românii erau aduşi şi obligaţi să folosească materiale de propagandă, să se îmbrace în alb, să aducă ode unui partid pe care îl detestau, iar oamenii muncii să facă demonstraţii la comandă. PSD nu organizează un miting împotriva abuzurilor, ci ne arată cum şi până unde poate duce un abuz. Pe de altă parte, acest grup nu este „victimă”, potrivit ideii pe care o induce. Este o adunare care dă o replică grosolană tuturor protestatarilor care ies în stradă de un an, şi care, în opinia lor au ameninţat guvernarea. Este un exces şi o formă mascată de atac împotriva organelor justiţiei care au descoperit un PSD care credea că poate acţiona oricând, ilegal şi acoperit.
