„Imperialul”, în Stagiunea Prieteniei

Vineri, 3 februarie, ora 19:00 – Concert simfonic – Orchestra Simfonică a Filarmonicii „Oltenia” – Dirijor: George Jackson (Anglia); Solistă: Adela Liculescu (pian). În program:
Ludwig van Beethoven: Concertul nr. 5 în Mi bemol major pentru pian și orchestră, op. 73; Piotr Ilici Ceaikovski: Simfonia nr. 2 în Do minor, op.
Subtitlul Concertului nr. 5 în Mi bemol major pentru pian şi orchestră, op. 73, “Imperialul”, nu a fost adăugat nicidecum de Beethoven şi nici de editorul său, ci s-a consacrat prin tradiţie. La prima audiţie a lucrării (datată Viena, 12 februarie 1812, în chiar timpul ocupaţiei franceze), partitura solistică a fost interpretată de C. Czerny, din cauza faptului că surzenia compozitorului se agravase foarte mult. La acel concert faimos au participat inclusiv soldaţi francezi, iar unul dintre aceştia, entuziasmat de măreţia lucrării, se pare că ar fi exclamat cu forţă: “Este Împăratul!” Chiar dacă acest episod s-ar fi petrecut cu adevărat, izbucnirea frenetică a soldatului impresionat de muzica “Imperialului” în nici un caz nu i-ar fi fost pe plac lui Beethoven care, fiind republican convins, ştersese înnebunit de furie şi dispreţ dedicaţia pentru Napoleon Bonaparte scrisă în anul 1804 pe manuscrisul Simfoniei a III-a, “Eroica”, în momentul în care eroul idealizat de compozitor se proclamase împărat al Franţei.
Simfonia a II-a în Do minor, op. 17 de Ceaikovski a fost compusă în anul 1872 și revizuită în 1879 – 1880 (variantă care este prezentată cel mai des în zilele noastre). Lucrarea a fost concepută în Ucraina, în orășelul Kamianka, lângă Kiev, unul dintre locurile îndrăgite de marele compozitor rus, unde adesea se retrăgea în vacanță, locul unde a trait și a creat cândva Pușkin. Aici a scris Ceaikovski și alte lucrări: opera „Fierarul Vakula”, al doilea cvartet, primul concert pentru pian și orchestră, lucrări impregnate de sentimentul de bucurie și puritate sufletească, pătrunse de spiritul cântecelor populare ucrainiene. Simfonia este numită, uneori, drept „a cocorului” (după titlul cântecului așezat la baza finalului simfoniei); un alt supranume este cel de „Mica Rusie”, titlu propus de Nikolay Kashkin, un binecunoscut critic moscovit al vremii. Prima audiție a lucrării a avut loc la Moscova (26 ianuarie 1873), beneficiind de critici favorabile; mai puțin succes a avut la Sankt Petersburg, unde César Cui a publicat o acidă cronică.

Comentarii

comentarii