Potrivit unei ordonanțe de urgență pentru modificarea Codului de procedură civilă, adoptate în ședința de astăzi a Guvernului, executarea silită nu va mai putea fi încuviințată de executorii judecătorești. Competența de a încuviința cererea de executare silită va reveni instanței judecătorești, care va efectua, astfel, un control judecătoresc preventiv asupra declanșării procedurii de executare silită propriu-zisă, ca garanție a respectării dreptului justițiabililor la un proces echitabil. Până în prezent, competența de încuviințare a cererii de executare silită a aparținut executorilor judecătorești. Această atribuție le-a fost acordată începând cu anul 2014, în urma unei modificări aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr.138/2014.
Curtea Constituțională a constatat, însă, recent (prin Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015 –https://www.ccr.ro/files/products/895.pdf) că declanșarea executării silite fără un controlul judecătoresc prealabil încalcă exigențele dreptului la un proces echitabil, prin lipsa garanțiilor de imparțialitate și independență specifice numai instanțelor judecătorești. Totodată, Curtea Constituțională a reținut că încuviințarea executării silite nu poate fi delegată executorului judecătoresc, acesta nefăcând parte din autoritatea judecătorească. Încuviințarea executării silite – condiție esențială în angrenajul formalităților prealabile începerii executării silite propriu-zise – constituie o etapă care își pune amprenta asupra întregii proceduri de executare silită.
Prin actul normativ adoptat, Guvernul a pus de acord dispozițiile Codului de procedură civilă cu Constituția României, precum și cu decizia Curții Constituționale, revenindu-se, practic, în privința formalităților premergătoare declanșării executării silite propriu-zise, la sistemul consacrat inițial de noul Cod de procedură civilă, anterior modificării sale prin Legea nr. 138/2014. De asemenea, se revine la sistemul instituit prin Codul de procedură civilă, anterior amendării sale prin Legea nr. 138/2014, și în ceea ce privește regimul căilor de atac, în sensul că:
Ø Încheierea de admitere a cererii de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac; rămân însă aplicabile dispozițiile referitoare la posibilitatea de a cere, pe calea contestației la executare, anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dacă fără îndeplinirea condițiilor legale;
Ø Încheierea de respingere a cererii de încuviințare a executării silite poate fi atacată numai cu apel, exclusiv de creditor.
