„De la mahala la microraion. O incursiune în cartierul Balta Albă-Titan”

Joi, la Palatul Suţu, de la ora 19,00, va avea loc evenimentul „De la mahala la microraion. O incursiune în cartierul Balta Albă-Titan”. „Microraionul, microraioane, microraionare…de câţiva ani încoace, de când cu sistematizarea orașelor, cuvântul acesta, cam refractar la pronunțare, a căpătat o notorietate care a depășit cercul specialiștilor. Se proiectează microraioane, se construiesc microraioane, orașele se microraionează. În ultimă instanță, Bucureștiul de mâine va fi format din microraioane. […] Microraionul mai înseamnă şi oraș fără mahala, întrucât se repetă identic, ca structură şi confort, bineînțeles în deosebite forme arhitecturale, de la margine și până în centru”, Notează jurnalistul și scriitorul Vasile Nicorovici (1965, Călător pe 5000 de străzi, p.79).
Nicorovici a surprins ritmul intens de populare a microraioanelor într-un interval scurt de timp. „Este formidabil! Să trăiești undeva, într-un loc unde, la câteva luni, numărul vecinilor se dublează și într-un an se înzecește, iată o împrejurare la care nici nu m-aş fi gândit, neputând-o crede posibilă.” Surprinderea era una firească, care nu-l viza numai pe autorul acestui articol, dar cu siguranță și pe locuitorii orașului, cu precădere pe cei care urmau să locuiască în aceste unități urbane. Crearea unei comunități într-un astfel de spațiu era greu de crezut, prin mulțimea de locuitori, dar și prin multitudinea ocupațiilor, cât și a provenienței acestora. Omogenizarea nu era numai una urbanistică (periferie-centru), cât și una socială, microraionul devenea casa comună a zugravului, avocatului, șoferului, doctorului, electricianului, profesorului universitar. Astfel, zonele predilecte localizării specializate a diferitelor clase ocupaționale dispar, prin omogenizarea la nivelul microraioanelor.

Comentarii

comentarii