În program:
Serghei Rahmaninov: Concertul nr. 2 în Do minor pentru pian și orchestră, op. 18
César Franck: Simfonia în Re minor
ORCHESTRA SIMFONICĂ A FILARMONICII “OLTENIA”
Vineri, 8 februarie, de la ora 19:00, stagiunea „Muzica inspiră!” continuă cu un program prin excelenţă romantic, sub bagheta maestrului Alexandru Iosub. Pianistul Mihai Ungureanu, solist concertist al filarmonicii craiovene, va interpreta Concertul nr. 2 de Rahmaninov, una din cele mai frumoase lucrări scrise pentru pian. Seara se va încheia cu Simfonia in Re minor de César Franck.
Alexandru Iosub a acumulat o vastă experienţă ce numără sute de spectacole de operă şi operetă, zeci şi zeci de concerte dirijate la Craiova şi în alte centre culturale din ţară şi din străinătate. Muzician competent, talentat, s-a impus în viaţa spirituală olteană ca o personalitate artistică de primă linie, evoluţiile sale dirijorale fiind bine primite de public şi de către specialişti. La Bucureşti, cu prilejul deschiderii stagiunii de concerte din Piaţa Festivalului “George Enescu” (ediţia 2011), Alexandru Iosub a dirijat Orchestra Filarmonicii “Oltenia”, prezentând un program atractiv (pagini simfonice de mare popularitate) ce s-a bucurat de un deosebit succes în rândul publicului. Alexandru Iosub s-a făcut cunoscut în calitate de compozitor, scriind muzică de scenă pentru Opera Română Craiova şi Teatrul pentru Copii şi Tineret “Colibri” – Craiova; de asemenea, a orchestrat lucrări pentru ansambluri diverse.
Solist concertist al Filarmonicii „Oltenia”, pianistul Mihai Ungureanu apare cu regularitate în viaţa muzicală a ţării şi în străinătate, atrăgându-şi elogiile publicului şi criticii de specialitate. La 16 ani, a debutat cu „Mi bemolul” de Franz Liszt pe scena Filarmonicii craiovene; în anul 1977, a absolvit cursurile Liceului de Artă din Bănie. Ca student al Academiei de Muzică din capitală, a beneficiat de îndrumările reputaţilor muzicieni Dan Grigore şi Ioana Minei. Din anul 1981, începe să susţină o intensă activitate concertistică, colaborând cu toate orchestrele simfonice din ţară, deosebita sa prezenţă scenică fiind apreciată şi peste hotare. În ipostazele de solist, interpret de muzică de cameră şi acompaniator, Mihai Ungureanu a concertat în centre culturale renumite din majoritatea țărilor din Europa, America de Nord și de Sud. Mihai Ungureanu s-a implicat şi în realizarea unor valoroase înregistrări discografice. În anul 2003, a înregistrat un CD cu muzică germană contemporană (Gerhard Rosenfeld), în colaborare cu violonista Jenny Abel, iar un an mai târziu a înregistrat în Germania, la Casa de discuri Hasted-WDR 3, un CD „Portret Pascal Bentoiu”, în colaborare cu Nordwestdeutsche Philharmonie, sub conducerea muzicală a maestrului Horia Andreescu și cu participarea violonistei Jenny Abel.
Figură romantică prin excelenţă, Serghei Rahmaninov încheie acest tumultuos curent al istoriei muzicii, lăsând în urmă o muzică învăluitoare şi pasionată, de multe ori cu efecte emoţionale profunde asupra audienţei. Dacă, pentru contemporanii săi, Rahmaninov era perceput mai ales ca mare pianist, „cel mai mare, pianistul secolului”, actualmente el este considerat în primul rând un compozitor foarte important, autor al unora dintre cele mai frumoase pagini de concert dedicate pianului, instrumentul care i-a adus faima mondială. Concertul nr. 2 în Do minor pentru pian şi orchestră, op.18 reprezintă opus-ul definitoriu al lui Rahmaninov. Compusă între anii 1900-1901, lucrarea evidenţiază gândirea muzicală profundă a compozitorului, ce este subordonată în totalitate elementului dramatic. Structurile arhitectonice sunt „desenate” cu rafinament, în interiorul lor evoluând conflictul solist-ansamblu, caracterul concertant şi cel simfonic predominând alternativ.
Născut la Liège, renumitul compozitor francez César Franck provine dintr-o familie de origine germană, naturalizată încă de la mijlocul secolului al XV-lea în regiunea Moresnet (vechiul ducat de Limbourg). Muzician cu o voinţă încrâncenată, modest dar încrezător în sine, independent şi dezinteresat, iritabil cu cei ce îndrăzneau să atenteze la prestanţa artei sale, însă totodată generos, indulgent şi profund religios, a dobândit celebritatea treptat, pe măsură ce îşi semna capodoperele cu sinceritatea geniului conştient de propria sa valoare. Scrisă între anii 1886 – 1888 şi dedicată lui Henry Duparc, Simfonia în Re minor reprezintă rezultanta interacţiunilor, întrebărilor, căutărilor şi parţialelor răspunsuri ce definesc epoca romantică. Sensibilitatea latină, reliefată prin multiplele sensuri expresive ce decurg din substanţa tematică generatoare, se împleteşte armonios cu rigoarea germanică, resimţită adânc în minuţiozitatea extraordinară a arhitecturii sonore.
