Vineri, 9 decembrie 2016, de la ora 19:00, Orchestra simfonică a Filarmonicii „Oltenia”, dirijată de Robert Gutter (S.U.A.), prezintă un concert Ceaikovski, cu participarea violoncelistului Ovidiu Marinescu, muzician român stabilit în America de Nord. Evenimentul are loc în cadrul „Stagiunii Prieteniei” (14 octombrie – 16 iunie 2016) şi este precedat joi, 8 decembrie, ora 18:00, de întâlnirea AmiTEA, în Trend Studio (lângă cinematograf „Modern”) unde cei doi artişti invitaţi vor povesti despre prietenie şi muzică.
Dirijorul Robert Gutter, 40 de ani de activitate în slujba muzicii
Născut la New York în 1938, Robert Gutter a absolvit Liceul de Muzică și Artă din orașul natal și Universitatea de Muzică Yale. A primit Diploma de la Accademia Chigiana din Siena, unde a studiat cu Franco Ferrara și a predat în multe dintre cele mai renumite universități americane de prestigiu. A fost director muzical al Orchestrei Simfonice din Fayetteville și al celei din Greensboro, Carolina de Nord, în 1996 fiind numit dirijor principal invitat al Orchestrei Simfonice Naționale din Kiev – Ucraina. Un an mai târziu a fondat Institutul Internațional pentru dirijori, la Kiev.
De-a lungul carierei sale, Robert Gutter a susținut concerte în peste douăzeci și cinci de țări, cu orchestre din Ucraina, St. Petersburg, Lituania, Stuttgart, Londra, Irlanda, Toronto, București sau Mexic. A fost invitat ca dirijor principal pentru a efectua turnee cu orchestre importante, inclusiv Orchestra Maggio Musicale din Florența, Moravia Filarmonica din Viena, Orchestra Națională de Cameră a Republicii Moldova, Orchestra de Camera din New Catania și Orchestra de Camera din Tenerife. În 1993, a fost selectat ca membru al Juriului Internațional al Concursului Silvestri. Un an mai târziu, a efectuat șapte concerte în Spania și Germania, cu Filarmonica „George Enescu“ din București.
Dirijează și este apreciat în peste patruzeci de țări, inclusiv în orașele mari ale lumii: New York, Washington, Londra, Paris, Viena, Milano, Florența, la Madrid, Stuttgart și Tienjin (China). În prezent, este director muzical al Filarmonicii din Greensboro, abordând lucrări simfonice, de operă, camerale și corale, compuse în secolele XVIII-XIX. În cei 40 de ani de activitate, s-a dedicat orchestrelor din Statele Unite și străinătate.
Ovidiu Marinescu
Ovidiu Marinescu provine dintr-o familie pasionată de muzică clasică din Bucureşti, după 1989 stabilindu-se în SUA. Artistul este violoncelist şi dirijor, de asemenea conferenţiar la West Chester University, Pennsylvania. Deschis la muzică contemporană, a interpretat la violoncel, în primă audiţie, compoziţiile fratelui său, Liviu Marinescu, dar şi muzică de film sau lucrări electro-acustice create de compozitori şi cineaşti (ca de exemplu intr-un program multi-media la Centrul Annenberg din Philadelphia, 2006).
În martie 2014, Ovidiu Marinescu a impresionat profund publicul participant la evenimentul organizat de departamentul de muzică de la CSU Northridge. Cu naturaleţe şi deosebită voluptate sonoră, a interpretat poetic lucrări de J. S. Bach şi din marea literatură muzicală rusă.
Ovidiu Marinescu trăieşte pe continentul Americii de Nord, dar s-a întors adesea cu plăcere în ţară să guste şi din succesul “de acasă”. A cântat la violoncel în diverse oraşe, cum sunt Bucureşti, Iaşi, Braşov, Craiova, iar în 2012 a fost invitat, în dublă ipostază, de dirijor şi solist, pentru un concert susţinut de Orchestra Naţională de Cameră Radio din Bucureşti. Muzician talentat şi dascăl apreciat, s-a afirmat pe numeroase scene europene şi americane, devenind astfel ambasador de excepţie al culturii şi muzicii româneşti.
Variaţiunile în La major pe o temă rococo pentru violoncel şi orchestră, op. 33 datează din luna decembrie a anului 1876. Lucrarea a fost dedicată unui vestit interpret, Wilhelm Fitzhagen (prim-violoncelist în Orchestra Conservatorului din Moscova), care a cântat-o cu deosebit succes la Moscova, un an mai târziu (1877). În ansamblul creaţiei ceaikovskiene, lucrarea reprezintă un „popas” nostalgic în lumea muzicii de factură mai „lejeră”; compozitorul explorează aici posibilităţile tehnice şi de expresivitate sonoră atât ale instrumentului solist, cât şi ale ansamblului de coarde care-l secondează.
