Născut la data de 20 martie1928, în comuna Iana, județul Vaslui, savantul lingvist Cicerone Poghirc s-a format ca om de litere într-o familie de învățători. A urmat cursurile școlii primare în comuna natală, după care a intrat la Liceul Militar din Chișinău.
A urmat apoi cursurile Secţiei de Filologie Clasică a Facultăţii de Filologie din Iaşi şi de Litere din Bucureşti, obţinând licenţa în 1951.
Din 1968 a fost profesor universitar, șef al Catedrei de filologie clasică (1974-1976), iar în perioada 1963-1970 a fost prodecan al Facultății de Limbi Romanice, Clasice și Orientale din cadrul Universității din București. A predat în calitate de visiting professor la Universitățile din Indiana, Michigan și California (Statele Unite ale Americii), între anii 1973 și 1974, respectiv la Universitatea din Padova (Italia), în perioada 1976-1979, unde a ținut cursuri de limba și cultura română, dar și de limbi și culturi balcanice.
În 1979, Cicerone Poghirc s-a stabilit în Franța, fiind, printre altele, lector de limbă și literatură română (din 1980) și secretar general (din 1982) al Centrului Român de Cercetări din Paris.
A publicat un număr important de recenzii ale operelor unor scriitori români din exil, precum Mircea Eliade, Vintilă Horia, Emil Cioran, Horia Stamatu, Ioan Petru Culianu, Alexandru Ciorănescu ș.a., în reviste de prestigiu cum ar fi Lupta, Cuvântul românesc, Journal of the American Romanian Academy of Arts and Sciences, Dacoromania etc., dar și o întreagă serie de studii cu privire la ortografie sau la folclorul românesc. La preocupările de lingvistică se adaugă și faptul că Cicerone Poghirc a studiat cultura populară românească, acordând o atenție particulară folclorului, în special colindelor și descântecelor românești, preocupându-se totodată și de mentalitățile și credințele traco-dace și albaneze, de sorginte ilirică. În aceeași direcție se încadrează și colaborarea cu Ioan Petru Culianu, alături de care a publicat o serie de studii (unul dintre ele ca unic autor și șapte în coautorat) în „The Encyclopedia of Religion” (MacMillan, New York, 1987), volum coordonat de Mircea Eliade, de care l-a legat o frumoasă prietenie, în special prin prisma preocupărilor de indianistică și de istoria religiilor.
Cicerone Poghirc – reputat lingvist, indo-europenist, eseist și istoric al religiilor – era poliglot, asemenea unor cărturari români precum Cantemir sau Hasdeu, fiind un bun cunoscător al mai multor limbi vechi sau moderne: latină, greacă veche, sanscrită, hitită, gotică, islandeză veche, slavă veche, armeană clasică, rusă, norvegiană, germană, engleză, franceză etc. Așa se explică faptul că această colecție include numeroase dicționare în diverse limbi străine, între care greacă, albaneză, rusă, bulgară, sârbă, croată, maghiară ș.a., unele dintre ele bilingve (sanscrit-german, albanez-francez, român-turc, maghiar-român, publicate începând cu anul 1895). Seria de dicționare străine este completată de cele redactate în română (explicative, ortografice, etimologice, etnologice și de folclor, dar și altele care atestă preocupările științifice ale lui Poghirc, precum Dicționar onomastic creștin și Dicționarul limbii poetice a lui Eminescu).
Date fiind formarea lingvistică și competențele poliglote, studiile sale acoperă o arie largă – lingvistică generală, indo-europeană și balcanică –, la care se adaugă și articole cu o tematică variată: colinde și descântece, onomastică, civilizație și mitologie românească, creștinism, religia traco-dacă și albaneză (unele în colaborare cu Ioan Petru Culianu) etc.
Pe lângă materialele deja enumerate, de o importanță aparte în cadrul colecției sunt volumele B.P. Hasdeu, lingvist și filolog (publicat de Cicerone Poghirc în 1968) și Philologica et linguistica (ce include lucrările sale din perioada 1953-1983), manualele de limba latină pentru elevi și Dicționarul limbii române, la redactarea cărora a contribuit lingvistul.
Astfel, biblioteca lui Cicerone Poghirc conține numeroase studii de specialitate, manuscrise și însemnări, diverse materiale tipărite, vechi și valoroase, multe dintre ele apărute la începutul anilor 1800, îndeosebi în latină, în greacă și în limbi slave.
În ceea ce privește corespondența, deosebit de importantă este cea primită de Cicerone Poghirc de la personalități importante precum: Ana Blandina, Emil Cioran, Ioan Petru Culianu, Neagu Djuvara, Mircea Eliade, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Eugen Lozovan etc., cea mai bogată fiind purtată cu Horia Stamatu, la care se adaugă corespondența de familie, primită de la Narcisa și Maria Poghirc (fiica și soția vărului său Pompiliu Poghirc).
Colecția „Cicerone Poghirc”, disponibilă la Muzeul Cărții și Exilului Românesc, reprezintă un excepțional fond de carte și documente ce reflectă cu precădere domeniile de interes ale lingvistului.
