Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj celebrează intrarea în post și Sfintele sărbători pascale împreună cu Grupul „Dor călător“ al Fundației „Satul românesc – Mileniul III“, în Galeriile „Cromatic“, vineri, 15 martie 2024, ora 13:00.
Grupul „Dor călător“ al Fundației „Satul românesc – Mileniul III“ este format din elevi și este coordonat de Aurelia Popescu Preda, laureată a Festivalului Concurs Național „Maria Tănase“, deseori prezentă ca solist vocal sau cu Grupul „Dor călător“ în proiectele Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Dolj – Alaiul Datinilor sau Festivalul „Tradițiile verii“.
Timp de o oră, în Galeriile „Cromatic“ vor răsuna doine, balade, cântece populare, se va sta la taină despre obiceiurile și tradițiile pe care le regăsim la intrarea în Postul Sfintelor Paști, cum sunt Lăsatul de Sec, strigarea fetelor în coastă sau Strigarea peste sat, pomenirea morților, Păresimile.
Șezătoarea are loc cu doar câteva zile înainte de Duminica izgonirii lui Adam din Rai (a Lăsatului de Sec de brânză), când se încheie Săptămâna Albă, această perioadă de trecere la cele 40 de zile de post. În dimineaţa zilei de Lăsatul Secului de Brânză gospodarii satelor curăţă bătătura (curtea), iar seara, cu resturile uscate, aprind focuri la porţi. Tinerii adună vreascuri uscate şi le urcă, unii pe un deal şi alţii pe dealul opus, acolo unde acestea există, iar pe înserate aprind focul cel mare în jurul căruia se adună sătenii, după ce s-au ospătat bine la masa cu de toate, fără să lipsească brânza, ouăle fierte, preparatele cu ouă şi brânză, ţuica şi vinul (pe toată durata Postului Mare aceste produse sunt interzise).
Sus, pe deal, lângă limbile de foc tinerii se întrec în strigare: Aoleo Mărie, aoleo! etc. Este o sărbătoare a tinerilor de la sate prin care sunt strigate, în special, fetele de măritat (adevărate declaraţii de intenţie), dar nu lipseşte nici satira; sunt vizate fetele urâte şi uitate, femeile măritate dar leneşe, beţivii, hoţii, leneşii, oameni mai deochiaţi, în speranţa că auzindu-se strigaţi aceştia se vor îndrepta. Nu scapă nici oficialităţile locale: popa, primarul, jandarmul etc.
Pentru săteni Strigarea peste sat are dublu sens: sunt deconspirate relaţiile băieţilor cu fetele şi se aminteşte că odată intraţi în Postul cel Mare nu se mai fac căsătorii, iar cei care nu se vor conforma vor avea o căsnicie nefericită. De asemenea, Strigarea peste sat mai scoate în evidenţă şi dorinţa oamenilor de a veni cât mai repede primăvara, anotimpul renaşterii naturii şi al începerii Noului An Agrar.
În această zi copiii îşi vizitează părinţii, finii merg la naşi cu plocon, le sărută mâna şi petrec până spre miezul nopţii. Este clipa iertării şi a împăcării între cei care s-au certat mai înainte fiindcă e bine să nu intri în Postul Mare supărat sau certat cu cineva, mai ales dacă-ţi este şi aproape.
