Iubesc cafeaua de când mă știu! Copil fiind, adoram să merg cu tata la Agop. Pentru cei tineri, în anii ’70, Agop avea o cafenea chiar în fața Universității. Îmi amintesc si acum peretele acela lung, plin cu recipiente cu fel de fel de boabe, se toate culorile. Și mirosul!!! Mirosul acela al boabelor proaspăt prăjite și râșnite.
Anii au trecut și, odată cu ei, acea senzație. Zilele trecute, o prietenă m-a îndemnat să trec pragul noii Prăjitorii de cafea, din Bănie.
Astăzi, am făcut pasul. O tânără extrem de drăguță, Ramona, s- a oferit să mă ajute să pendulez printre tipuri și arome. Am aflat despre aciditatea si arome de prune sau mandarine, despre cum este culeasa bob cu bob și, mai ales, despre cum este prăjită in fiecare noapte pentru a ajunge cât mai proaspătă la clienți.
Mi-am ales o pungă de cafea si un espresso. În momentul în care am mirosit boabele, m-am simțit din nou copilul din cafeneaua lui Agop. Numai că, acum eram adultul care trecuse pragul unei Prăjitorii ultramoderne și o tânără care povestea cu ochii lucind despre pasiunea ei, despre afacerea ei de familie și bucuria de a descoperi un public cunoscător in oraș.
Așa că, făcând un arc peste timp, putem spune „lumea bună la prăjitorie se adună!”.
