VINERI, 3 NOIEMBRIE 2017, ORA 19:00, Orchestra de Coarde a Filarmonicii “Oltenia” prezintă – Bijuterii muzicale
Dirijor Gian Luigi Zampieri (Italia)
Solist Giani Lincan (țambal, Olanda)
Cu participarea violonistului Ion Stănescu
În program:
Grigoraş Dinicu: „Hora mărţişorului”
Giani Lincan: „Marş românesc”
Giani Lincan: „Ţambalul capricios”
***: „Eu sunt Barbu Lăutaru”
***: „La cules de cucuruz”
***: „Hungarian Medley”
***: „Hungarian Csárdás”
Florian Hermann: „Oci ciornâe”
Vasili Soloviev-Sedoi (arr. Giani Lincan): „Song for Leningrad” – vals
Ivan Larionov: „Kalinka”
Vittorio Monti: „Csárdás”
Aram Haciaturian: „Dansul săbiilor” din baletul „Gayaneh”
Nikolai Rimski-Korsakov: „Zborul cărăbuşului”, interludiu din
opera „Povestea Ţarului Saltan”
Johann Sebastian Bach: „Aria” din Suita în Re major, BWV 1068
Ottorino Respighi: „Siciliana” din Suita nr. 3
GIAN LUIGI ZAMPIERI
Gian Luigi Zampieri, născut în 1965 la Roma, este reprezentant al şcolii italiene de dirijat, fiind unul dintre ultimii discipoli ai maestrului Franco Ferrara. A urmat studiile laAccademia di Santa Cecilia şi apoi la Accademia Chigiana, obţinând în 1988 Diploma de Onoare. În calitate de organist şi dirijor, s-a perfecţionat cu muzicieni de prestigiu precum Francesco De Masi, Carlo Maria Giulini, Ghenadi Rojdestvenski şi Leonard Bernstein. La vârsta de 15 de ani, a devenit organist la Basilica di Santa Maria in Trastevere din Roma, unde a activat timp de 20 de ani. În 1997, a câştigat Concursul Internațional ”A. Pedrotti”, fiind primul dirijor italian laureat al acestui concurs. Lansat din anii studenţiei în cariera dirijorală, Gian Luigi Zampieri a condus prestigioase orchestre din România şi din străinătate. De la mijlocul anilor 80, s-a dedicat prezentării operei lui Astor Piazzolla şi este considerat de critică drept unul dintre experţii de seamă pe scenele internaționale. A organizat și a condus transmisiuni pentru Radio Vatican. Concertele sale sunt înregistrate și transmise de Radio România, RAI, Radio Vatican, Tv Spaniola,Radio Rusia, Uniunea Radiourilor Europene de la Geneva. Intrat de foarte tânăr în lumea cinematografului, a îngrijit ediția italiană a filmului„Amadeus” de Miloš Forman (1985). Din 1986, este profesor titular de studii orchestrale la conservatoarele italiene de stat. Dirijorul Gian Luigi Zampieri deține titlul de merit de Cavaler al„Sacro Militare Ordine Constantiniano di San Giorgio”. În prezent, este dirijor invitat al Filarmonicii din São Carlos (Brazilia), dirijor invitat permanent și director artistic onorific alFilarmonicii „Oltenia” din Craiova.
GIANI LINCAN
Giani Lincan este absolvent al Liceului “George Enescu” din București şi fost membru al Orchestrei de Stat “Doina Armatei” și al Ansamblului “Ciocârlia”. La mijlocul anilor ‘90, s-a stabilit în Olanda, unde a înființat prima Clasă de Țambal și Tradiții Muzicale Balcanice a Universității CKC–Zoetermeer. A organizat un “Festival al Țambalului” în orașul Den Haag şi a fondat, în 2003, “Lincan Ensemble”. A colaborat cu vedete contemporane, ca violonistul Roby Lakatos ori chitariștii Biréli Lagrène și Stochelo Rosenberg, creatorul de sountrack-uri Vladimir Cosma sau regizorul american de film Wes Anderson. Ţambalistul Giani Lincan şi-a construit o carte de identitate scenică bine-definită, atât ca apariție solo, cât și ca leader de grup european, în mai multe zone de expresie, pornind de la melosul popular și cântul lăutăresc, abordând jazz-ul ca inspirat improvizator și ajungând, cu succes, la café concért și la stilurile clasice de tip crossover.
„Giani nu este doar un virtuoz extraordinar, ci un muzician cu o tehnică unică și cu stilul său propriu. Este un muzician complex, care poate interpreta muzică clasică, jazz și, în mod natural, propriul său idiom folcloric românesc”.
ȚAMBALUL
Prin excelenţă lăutăresc foarte răspândit în tarafuri şi alte formule instrumentale de muzică populară, originea ţambalului pare a fi lumea persano-arabă. Strămoşii lui sunt psalterionul şi ţitera. Cea mai veche mărturie a prezenţei ţambalului în spaţiul cultural românesc datează din anul 1538, când Ştefan Lăcustă, domn al Moldovei, primeşte cu prilejul instaurării în scaun tobă şi ţambal.
Din muzica de esenţă populară, ţambalul şi-a făcut loc în lucrări de factură simfonică, în unele cazuri îndeplinind aceeaşi funcţie de acompaniament ca în orchestrele sau ansamblurile de muzică populară. Astfel, B. Bartók îl introduce în partitura Rapsodiei nr. 1 pentru vioară şi orchestră, Z. Kodály – în Háry János, I. Stravinski – în partitura baletului Renard ş.a.
