Muzeul Cărții și Exilului Românesc îi aduce un omagiu lui Romulus Vulpescu, prozator, poet, traducător, editor și publicist, născut la data de 5 aprilie 1933, în familia unui maistru militar armurier.
A debutat în anul 1953 cu o selecție de poezii în revista „Tânărul scriitor”, editorial în 1956, cu traducerea în versuri a dramei pastorale „Aminta” de Torquato Tasso, iar în 1965 cu prima carte de autor, placheta „Poezii”.
Dintre scrierile sale amintim: „Proză. Exerciții de stil” (1967), „Hoinărind prin București” (1968), „Récital extraordinaire” (în traducerea Ilenei Vulpescu, 1968), „Și alte poezii” (1970), „Procesul Caragiale-Caion. Dosarul revizuirii” (în colaborare cu Diana Cristev, Octaviana Mihăilescu și Manuela Tănăsescu, 1972), „Arte & meserie. Versuri vechi & noi” (1979) „Vraiștea” (1994), „Versuri. 1948 –1993” (1995), „Hâncu~ba!” (două volume: Zodia cacialmalei și Praznicul pușlamalelor, 2002), „Vechituri și novitale” (2007), „Proze perimate. Exerciții de stil” (2007).
A colaborat la publicațiile „Ateneu”, „Tomis”, „Transilvania”, „Gazeta literară”, „Cinema”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Secolul 20”, „Orizont”, „Limba română”, „Săptămâna” etc.
Poetul a editat o serie de volume: „Pași spre lumina”, Cristian Sârbu (1963), „Viața și moartea regelui Richard al III-lea”, William Shakespeare (1964), „Poezii antipoetice”, George Magheru (1966), „Poezii„, Ion Barbu (1970), „Joc secund”, Ion Barbu (1986), „Versuri„ (1956–1972), Ion Horea (1973), „Plumb”, G. Bacovia (1981), „Poezii”, Romulus Guga, 1986 etc.
A realizat mai multe antologii, dintre care amintim: „Antologia poeziei chineze clasice” (1963), „Anotimpurile poeziei românești –Poetry’s Seasons” (ediție bilingvă, 1984), „30 poeți, 101 poeme” (1999).
Membru în comitetul asociației de cultură occitană L’Astrado Provençalo (din 1967) și în Collège de Pataphysique de la Paris (din 1969), Romulus Vulpescu a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1975, 1983), Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1979), Premiul de grafică al Ministerului Culturii (1970), Medalia de Argint pentru grafică de carte (Leipzig, 1971), Marele Premiu al Ministerului Culturii pentru întreaga activitate în domeniul cărţii (2002), Premiul Naţional pentru renaşterea cărţii bibliofile (2002). În decembrie 2003 i-a fost decernat Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru anul 2001, pentru lucrarea „Pleiada. Pléiade” (ediţie bilingvă româno-franceză).
A fost recompensat cu „Officier dans l’Ordre des Palmes Academiques” al Franţei (1986), iar în 2003 i-a fost decernat Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, cu ocazia împlinirii vârstei de 70 de ani, pentru talentul său literar, precum şi pentru contribuţia sa la promovarea valorilor culturii universale în România şi a celei româneşti în străinătate. A fost, de asemenea, laureat al Marelui Premiu pentru întreaga activitate în domeniul cărţii acordat de Ministerul Culturii şi Cultelor în cadrul Târgului Internaţional de Carte Bookarest 2002.
Romulus Vulpescu a fost căsătorit cu scriitoarea Ileana Vulpescu, cei doi având o fiică, Ioana (d. 2012). Romulus Vulpescu a încetat din viață la vârsta de 79 de ani, pe data de 18 septembrie 2012.
Muzeul Cărții și Exilului Românesc deține colecția „Ileana și Romulus Vulpescu”, care cuprinde opera semnată de cei doi autori, beletristică și traduceri. Fondul de carte se întregește cu volume bibliofile, cărți rare scrise în limba franceză, din domeniul filologiei, tipărite la final de secol XIX – început de secol XX, cărți ale personalităților culturii franceze și traduceri în limba franceză ale autorilor din România. Deși fondul de carte conține cărți în principal în limba franceză, există lucrări dedicate și altor spații culturale, precum cel italian, spaniol sau american. Fondul oferă o perspectivă amplă asupra mediului cultural, al istoriei, literaturii și limbii franceze de la origini până în prezent. Pe lângă studiile clasice de istorie a artei, istorie a literaturii și limbii, există și lucrări de istorie a muzicii și artelor frumoase: „Histoire générale de la musique” (Wanda L. Landowski), „Histoire générale des beaux-arts” (Roger Peyre). Lucrările din colecție conturează o viziune panoramică asupra literaturii, de la Evul Mediu până în contemporaneitate. Jurnalele de călătorie și memoriile vin să completeze sfera literaturii la granița dintre ficțional și non-ficțional. Studiile despre artă (Peintures, Gravures&Dessins d’Alfred Jarry, ediție îngrijită de Michel Arrivé), muzică (Panorama de la musique contemporaine de André Cœuroy) și cele de educare a gustului arată preocuparea donatorilor în ceea ce privește mediul cultural francez și nu numai. Volumele ce cuprind maxime, cugetări, anecdote, proverbe întregesc imaginea unui mediu livresc al colecțiilor, ramificat pe diverse paliere. Conținutul colecției este, prin urmare, unul generos, fiind completat și de importante lucrări de istorie a limbii și literaturii.
