Un concert integral sub semnul romantismului muzical este propunerea Filarmonicii Oltenia pentru seara de vineri, 16 februarie 2024, începând cu ora 19:00. Concertul nr. 2 pentru pian de Brahms îl va avea ca solist pe Albert Mamriev (Germania), cu dirijorul David Schlager (Austria) la pupitrul Orchestrei Simfonice – doi invitați cu activitate muzicală internațională remarcabilă. Ultima parte a serii va aduce acordurile Simfoniei nr. 2 de Rahmaninov, cea mai frecvent interpretată lucrare de gen a compozitorului de către orchestrele simfonice din toată lumea.
David Schlager – dirijor
Născut în Austria, David Schlager este recunoscut pentru stilul său elegant de a dirija, inteligența muzicală și realizările sale artistice inspiraționale. Încă de la debutul său, la Gewandhaus Leipzig și apoi la Teatro Niccolini din Florența, David Schlager a atras atenția criticilor internaționali. De asemenea, alături de Steirische Kammerphilharmonie, a devenit cofondatorul unei noi orchestre, preluând rolul de dirijor principal al acesteia. În ultimii ani, David Schlager s-a aflat la pupitrul dirijoral al unor orchestre precum cele din Leipzig și Savaria și Orchestra Simfonică de Tineret din Viena.
Albert Mamriev – pianist
Pianist, dirijor și producător muzical, Albert Mamriev a studiat cu tatăl său – un muzician faimos, Yankel Mamriev – și, ulterior, la Conservatorul Ceaikovski din Moscova, Academia de Muzică S. Rubin a Universității Tel Aviv și la Universitatea de Muzică, Teatru și Media Hanovra. Albert Mamriev este câștigător al multor competiții internaționale de pian, cum ar fi: „Gina Bachauer” – Salt Lake City, „UNISA” – Pretoria, „Vianna da Motta” – Lisabona, „Scottish International” – Glasgow, „China International” – Beijing și multe altele. Pianistul susține concerte pe întreg mapamondul, pe scenele unor renumite festivaluri.
Johannes Brahms – Concertul nr. 2 pentru pian
Compus în vara anului 1881 la Pressbaum, în apropierea Vienei, Concertul nr. 2 în Si bemol major pentru pian şi orchestră, op. 83 a fost dedicat de BRAHMS profesorului său Eduard Marxen. Lucrarea continuă principiile afirmate de compozitorul german în creaţiile concertante anterioare, dar muzica sa se apropie de genul simfoniei, prin desfăşurarea ei de-a lungul a patru părţi. Prima audiţie a lucrării, cu Brahms în ipostază solistică, a avut loc la Budapesta (9 noiembrie 1881).
Serghei Rahmaninov- Simfonia nr. 2
Cele trei simfonii rahmaninoviene despart intervale de timp bine precizate: Simfonia nr. 1 în Re minor (1895), Simfonia nr. 2 în Mi minor (1907), Simfonia nr. 3 în La minor (1935 – 1936). Deşi diferă ca formă şi caracter, ele prezintă trăsături comune: sunt legate de simfonismul lui Ceaikovski şi de stilul epic al lui Borodin, explorează materialul muzical al cântecelor vechi ruseşti, elementul melodic este bine subliniat, părţile “de sine stătătoare” sunt unite printr-o idee muzicală conducătoare.
