Noi, Verzii, considerăm că textul Rezoluției Adunării Naționale de la Alba Iulia este cel mai important act oficial din istoria țării.
Nu paradele militare ori defilarea autorităților ne vor aminti de Unire, ci ideile generoase exprimate atunci, spiritul de sacrificiu al participanților la Unire.
Unirea nu este un act consumat în trecut. De aceea, vă propunem revenirea la acest text. Să privim Unirea din perspectiva muncii pe care o avem de făcut în viitor pentru a o desăvârși.
Rezoluția de La Alba Iulia proclamă „libertatea de presă, asociere și întrunire”. Dar jurnalismul independent ocupă azi nișe mici de public. Restul e media de influență și propagandă de zeci de milioane de euro plătit anual de partide televiziunilor prin intermediul subvențiilor publice.
Rezoluția cere „reforma agrară radicală”, lucru care este actual chiar și azi, în condițiile în care agrobusiness-urile domină piața, nu fermierii asociați.
Cum profitul e primordial în fața intereselor consumatorilor și producătorilor, o nouă redistribuire dinspre marea proprietate spre cea mică și mijlocie, așa cum cerea Declarația, e necesară: „Principiul conducător al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potențarea producțiunii”.
Nivelarea socială, necesară existenței oricărei democrații și oricărui stat care vrea coeziune socială, nu mai e o valoare centrală azi. Nimeni de la putere nu cere la noi taxarea marilor averi pentru a avea servicii publice mai bune. Egalitatea nu mai pasionează oamenii, dimpotrivă e respinsă cum c-ar fi comunism. De aceea, și suntem una dintre cele mai inegale țări din UE, o țară cu o coeziune socială scăzută, cu o încredere lipsă în mobilizare colectivă pentru un ideal.
Unul dintre mai importante puncte ale Rezoluției e punctul care arată principiile noului stat, bazat pe libertate și respect pentru „popoarele conlocuitoare”. Dar în continuare, sute de mii de romi sunt lăsați în sărăcie, disprețuiți de majoritari.
Potențarea producției invocata atunci s-a încercat prin asocierea fermierilor pentru a avea debușeu pe piață, dar s-a eșuat în perioada interbelică. Iar cooperativizarea forțată din comunism a lăsat traume în rândul populației.
De aceea, o asociere și cooperativizare pe bune pentru a avea șanse pe piață e încă un proiect de viitor, mai ales pentru a asigura crearea unei economii verzi prin lanțuri scurte de aprovizionare.
Rezoluția reclama ca angajaților să li se asigure „aceleași drepturi și avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus”, față de care România a rămas și acum cu mult în urmă.
Venitul median (atenție nu mediu!) pentru mai bine de jumătate dintre angajații din România este în jurul valorii de 2.050 de lei! E cu mai bine de 1.000 de lei mai puțin față de cât este propus în coșul minim pentru un trai decent pentru un salariu minim.
Din cauza salariilor scăzute, milioane de români au plecat din țară. Dacă în statele vestice există un echilibru raportat la PIB între forța de muncă și capital, la noi raportul e net în favoarea capitalului. Spre deosebire de statele vestice, nu avem impozitare progresivă.
Poluatorii nu își plătesc taxele. Statul nu permite angajaților să participe la decizii în firme, cultura antreprenorială la noi e în continuare autoritară. Pe alocuri, statul nostru e unul feudal, rămas în urmă!
Fără ca aceste principii să fie vii în inimile noastre, Unirea nu se va realiza pe de-a întregul.
Unirea nu e un fapt consumat în festivisme obosite ale autorităților, ci în continuare rămâne o proiecție de viitor, un proiect de țară ce întârzie să fie asumat. Unul pentru toate generațiile!
La Mulți Ani, România! Fii Verde!
