Eurodeputatul PSD Victor Boştinaru, raportorul Parlamentului European pentru Regulamentul Fondului de Coeziune pentru perioada 2014-2020 şi membru al Comisiei pentru Dezvoltare Regională, a reiterat faptul că invocarea articolului 23 din Regulamentul privind dispoziţiile comune, trebuie făcută în ultimă instanţă, astfel încât, să nu fie împiedicată îndeplinirea obiectivelor Politicii de Coeziune. Intervenţia eurodeputatului Victor Boştinaru a avut loc în contextul dezbaterii comune asupra Politicii de Coeziune din Parlamentul European şi a raportului eurodeputatului Blanco Lopez, în prezenţa Comisarului European pentru Dezvoltare Regională, Corina Creţu.
Conform eurodeputatului Victor Boştinaru: „În multe instanţe, acest Parlament a considerat că beneficiarii Politicii de Coeziune nu trebuie să sufere de pe urma guvernanţei proaste la nivel naţional. Tocmai de aceea Politica de Coeziune trebuie să aibă ca obiectiv principal reducerea diferenţelor dintre regiuni şi state membre. De aceea este foarte importantă programarea diferitelor proiecte. Condiţionalităţile macroeconomice însă, fac ca lucrurile să meargă direct în sensul opus, adâncind aceste diferenţe iar clivajul creşte. Dispoziţiile articolului 23 trebuie folosite doar ca măsuri de tipul Ultima Ratio, pentru că, altminteri, măsurile ar putea contraveni obiectivelor principale ale Politicii de Coeziune.”
Condiţionalităţile macroeconomice se referă la faptul că, dacă un stat membru nu respectă normele guvernanţei economice a Uniunii Europene, Consiliul poate adopta unele recomandări, iar Comisia pe baza acestora poate propune realocarea unor fonduri. În cazul în care statul membru nu respectă cererea, procedura poate conduce, în final, ca o ultimă etapă, la suspendarea – parţială sau totală – a unuia sau a mai multor programe. Toate dispoziţiile privind aplicarea condiţionalităţilor macroeconomice sunt stipulate în art. 23 din Regulamentul privind dispoziţiile comune. Prima parte se referă la cazurile în care Comisia poate propune realocarea, în timp ce a doua parte se referă la cazurile în care este obligată să acţioneze.
Parlamentul European s-a opus întotdeauna acestor măsuri, pentru că acestea ar duce la sancţionarea regiunilor şi mai mult, a beneficiarilor pentru erori care aparţin nivelului naţional. Dar, din moment ce dispoziţiile sunt acum incluse în Regulamentul privind dispoziţiile comune, Parlamentul European face apel pentru aplicarea lor doar în ultimă instanţă şi doar cu implicarea deplină a Parlamentului, din raţiuni de transparenţă şi pentru a examina acţiunile Comisiei Europene. Comisia a emis o serie de linii directoare în acest sens, dar fără a face referire la rolul Parlamentului European şi de aceea, un aspect important al raportului eurodeputatului Blanco Lopez, raport supus dezbaterii, este acest apel pentru implicarea Parlamentului European.
