Potrivit experienței comune știm că realul în obiectele sale cele mai disparate are, de obicei, nevoie, pentru a se putea numi real, de un anumit suport sau substrat material: un corp, un spirit sau suflet, adică de o anumită organizare biologică. În ceea ce privește produsul artistic, în general, în imaginea cinematografică, în paginile unui roman sau pe pânza unei picturi, evenimentele, sentimentele cele mai profunde și încurcate, senzațiile cele mai personale și ascunse, atitudinile cele mai confuze sau plăcute, pe scurt tot ceea ce lumea conține, în afara și înăuntrul nostru, există ca pură formă sensibilă, adică drept ceva ce poate fi doar senzație. Și pentru un moment, formele, care locuiesc de obicei materia sau mintea, se concentrează într-un alt loc, un spațiu terț, suspendat față de spirit și materie, față de lucrurile reale și față de mințile care îl contemplă. Acest loc supranumerar, distinct și autonom este locul artei. Iar dacă întâlnirea cu arta este paradoxală și violentă este tocmai pentru că ea ne învață că pe lângă sfera subiectelor și cea a obiectelor există o a treia sferă, cea a imaginilor, a sensibilului.
Societatea contemporană, prin exacerbarea tehnologică a producției de imagine, ne demonstrează că în starea de realitate sensibilă formele dobândesc putere și eficacitate: abia în această stare particulară de existență și nu în existența lor reală, pot formele să influențeze realul, și abia în această stare personajele care populează sfera publică obțin titulatura de icoane. De unde și faptul că realitatea sensibilă este condiția de posibilitate a oricărei influențe.
Așadar, între noi și obiecte există întotdeauna un loc intermediar și abia în acest spațiu intermediar lucrurile devin sensibile, din acest loc își extrag ființele vii sensibilul cu care se hrănesc.
Plecând de la experiențe personale, arta lui Gili Mocanu vizează acest loc autonom al imaginilor. Picturile lui par a fi demonstrații teoretice cu care distilează formele și imaginile până la reprezentările cele mai iconice. Un fel de operație care reduce lumea la o pură incandescență vizibilă, dar o face descriind un spațiu-timp care există în afara subiectului care îl percepe și a obiectului pe care îl reprezintă.
Altfel spus, arta lui Gili Mocanu este o tehnică de a observa cum se generează imaginile, de a vedea cum se definește natura lor. El ne arată unde imaginile se nasc, ne deplasează la fața locului și ne oferă o cheie spre a înțelege tipul de relație pe care fiecare individ o întreține cu acest loc al imaginilor.
Gili Mocanu (n. 1971) este artist vizual, trăiește și lucrează în București. A studiat la Universitatea Națională de Arte, București. A expus în 2014 – JDS – H’art gallery, Bucharest (solo), 2013 – The double – Galeria das Salgadeiras, Lisbon (solo), 2010 – Fiecare din cele două momente – Muzeul Național de Artă Contemporană din București (solo), 2009 – Ohne Thema – Atelier am Eck, Dusseldorf (solo).
Vernisajul va avea loc sâmbătă începând cu ora 19.00 în clădirea Clubului Electroputere, actualul Teatru pentru Copii și Tineret Colibri.
Program de vizitare: marți – sâmbătă 16.00 – 18.00 sau cu programare la 0724043960
