Sub un cer sângeriu, volum publicat la Editura Trei, în colecția Fiction Connection, este o poveste adevărată despre curajul incredibil și rezistența unui tânăr în timpul uneia dintre cele mai întunecate perioade din istorie.
Pino Lella nu are nimic de-a face cu războiul sau cu naziștii. Este un adolescent italian obișnuit – pasionat de muzică, mâncare și fete –, dar sfârșitul inocenței sale e aproape. Când casa părinților săi din Milano este distrusă de bombardamentele Aliaților, Pino se alătură unei reţele clandestine care îi ajută pe evrei să se refugieze traversând Alpii din Italia către Elveția și se îndrăgostește de Anna, o văduvă frumoasă, cu șase ani mai mare decât el. Încercând să-l protejeze, părinții îl obligă pe Pino, acum în vârstă de optsprezece ani, să se înroleze în organizaţia germană Todt, care opera în spatele frontului. După ce Pino e rănit într-o misiune de apărare a gării din Modena, este recrutat ca șofer personal al generalului Hans Leyers, omul de încredere al lui Adolf Hitler în Italia, unul dintre cei mai misterioși și mai puternici comandanți ai celui de-al Treilea Reich.
Având ocazia de a spiona pentru Aliați din interiorul Înaltului Comandament German,
Pino suportă ororile războiului și ocupația nazistă luptând în secret, iar ceea ce îi dă curaj este iubirea sa pentru Anna și promisiunea unei vieți pe care visează că o vor trăi împreună. “Când i-am telefonat prima dată din Statele Unite, mi-a spus că nu înțelege de ce aș fi interesat de el. Eu i-am spus că, din ceea ce știam eu despre povestea lui, era un erou neobișnuit. Atunci i s-a schimbat glasul și mi-a răspuns că e mai degrabă un laș decât un erou. Asta m-a intrigat și mai mult și, după alte câteva convorbiri telefonice, s-a declarat de acord să vin la el în Italia, pentru a afla povestea în întregime și de la el personal. Când l-am vizitat prima dată, am rămas trei săptămâni. El avea șaptezeci și nouă de ani și locuia într-o veche vilă, aflată în stare de degradare, în minunatul orășel Lesa de pe malul Lacului Maggiore, la nord de Milano. Eu am locuit într-un apartament aflat la al treilea nivel al vilei, cu vedere la acoperișuri de țiglă roșie, la apă și la Alpii de dincolo de lac.
Pino învățase de mic să vorbească fluent italiana, franceza și engleza. Trăise mai bine de treizeci de ani în California, astfel încât nu am avut nevoie de translator. Am stat de vorbă ore în șir în salonul lui, care era ticsit de vechi tapiserii și tablouri, un pian impunător și amintirile unei vieți lungi și fascinante. L-am ascultat ore, zile și apoi săptămâni la rând, cum și-a evocat trecutul. Dar, când am ajuns eu la Pino, trecuseră deja mai bine de șase decenii. Amintirile se modifică și pălesc odată cu trecerea timpului. Iar o minte conștientă, torturată, va bloca anumite trăiri traumatice, le va îngropa în subconștient sau le va umbri, astfel încât victima să le poată privi de la o distanță enormă și fără multă emoție. Uneori era evaziv. Modest din fire, minimaliza deseori rolul său și primejdiile pe care le înfruntase. Am fost deseori nevoit să-l presez să-mi relateze pur și simplu întâmplările, fără să le dea un anumit sens. Atunci a început să iasă la suprafață stratul mai profund al poveștii. Am râs. Am plâns. Ne-am împrietenit. A fost, până la urmă, una dintre cele mai emoționale și gratificante experiențe din viața mea.” – Mark Sullivan despre întâlnirea cu Pino Lella.
Drepturile de ecranizare a romanului „Sub un cer sângeriu” au fost achiziționate de Pascal Pictures, Tom Holland (Spider-Man) urmând să interpreteze rolul principal. Pentru a intra cât mai bine în pielea personajului, actorul britanic a mers, de curând, în Italia și a stat de vorbă cu PinoLella.
