Faptul că un personaj imund, gălăgios, mincinos și neserios, precum Victor Viorel Ponta tulbură încă spațiul public din România se datorează în mare parte apetitului tradițional românesc pentru bîrfe și prostii fără acoperire, dar și acțiunii (și susținerii acesteia din spate) de manipulare a publicului, precum și dezechilibrarea (sau echilibrarea?) scenei politice.
După cum ne amintim, VVP a fost în țara asta cam tot ce și-a dorit, cam tot ce s-a putut, mai puțin președintele României. Și bine că nu a fost. Poate un arbitru universal a vrut să îl pedepsească pentru minciunile debitate fără rușine în fața oamenilor care îl aleseseră, pentru trădarea înțelegerilor, a camarazilor politici (vezi Antonescu), a colegilor de partid pe care i-a părăsit în drum fără să îi prevină în nici un fel, pentru șprițurile din vie și pentru prelungirea calamității numită Kovesi.
Persistența și insistența din spațiul public alături de încă vreo cîțiva ratați ai politicii romanesti (așa jalnică cum e ea) demonstrează că tupeul mediocrității nu are limite. Compromis total în absolut toate privințele, VVP se trezeste aruncând în stânga și în dreapta tot felul de scenarii, care pot cuprinde vagi intruziuni de adevăr, dar cine să îl mai creadă după atătea minciuni rostite cu naturalețe, lăsînd impresia că le crede și el. În mod clar, pentru ca lui Dragnea să i se întîmple ceva este nevoie de un acuzator credibil, dar, și mai stringent, de niste dovezi clare, palpabile, nu unele ieșite din fabricile de dosare din instituțiile abilitate aproape oficial pentru asta. Dacă bulgărele s-a pornit spre „Tel Drum”, atunci este obligatoriu să se demonstreze legătura lui Dragnea cu aceasta, chiar daca știm cu toții (sau așa ne place să credem) că ea exista. Dacă nu există aceasta demonstrație veridică, atunci e bine să ne vedem de treabă și să-l căutăm în altă parte, dacă tot vrem să îl ducem la pușcărie.
Revenind la Victor Viorel PONTA să spunem că n-a existat un personaj mai penibil în istoria postdecembristă a României. Dacă cineva e tentat să facă o comparatie între el și Mircea Geoană o să -l contrazicem vehement, întrucât diferențele sunt uriașe. În timp ce VVP face dovada – la fiecare acțiune și ieșire publică – mediului din care provine (Parchet, suburbiile rău famate ale politicii, contactul direct, nu se știe cît de profund e penetrat, cu serviciile ), Mircea Geoană dă dovadă măcar de o mai bună creștere și, în comparație cu VVP, pare atins de o boare aristocratică. Ingenuitatea -iarăși strict în comparatie cu VVP – încetează la debutul relației cu Vanghelie, dar și în alte puncte.
I-am comparat superficial pe cei doi foști lideri ai PSD pentru a justifica oarecum parafrazarea, parodierea poreclei „Prostănacul”, atribuită (extrem de inspirat ) de către Ion Iliescu lui Mircea Geoană, „Pontănacul” este o zicere care aparține unui ziarist craiovean inspirat (de multe ori) și am decis s-o folosesc, agasat fiind de intervențiile deșănțate și transparente în scopul lor ale – de-acum – pontanacului. Dacă el, sau cei din spatele lui își imaginează că astfel de ieșiri pot fractura PSD în mod esențial nu calculează bine.Ponta ar trebui să știe asta, vine de acolo. Nu pentru că nu ar merita PSD așa ceva, măcar pentru mediocritățile grețoase promovate și aroganta aferentă, dar Pontănacul este un simplu paleativ, o jucărie demult defectată, care nici zgomot nu știe să facă așa cum ar trebui.
