Remanierea de ultimă oră din PSD – că despre ce guvern să vorbim? – ne demonstrează, o dată în plus, că în interiorul serviciilor e încăierare mare pe – în primul rând – banii țărișoarei. În conformitate cu aripile din servicii, în toate partidele din România există reprezentanți care fac irespirabil spațiul public. Politicienii, în loc să caute soluții pentru a-și dobândi liberarea din sistemul negru în care sunt prinși, se bat să devină măcar informatori, agenți de influență sau cum s-or mai numi în diverse funcții din dispozitiv. De ce se întâmplă asta? Din cel puțin două motive. În primul rând pentru că e mai comod, uneori mai palpitant (fiecare, într-o măsură mai mare sau mai mică se crede un James Bond), pentru că nu-i duce capul, pentru că au mari deficiențe de caracter, pentru că niciodată, în halul în care sunt, n-ar fi putut deveni cineva într-o competiție reală. În al doilea rând, pentru că în momentul de față, serviciile au o putere imensă, aproape imposibil de știrbit cu actuala clasă politică – lipsită de voință și de vocația libertății – și felul în care arată societatea civilă (nu mă refer la cea organizată, înregimentată, cu epoleți), sleită, înfricoșată, fugită din țară și cu pumnul în gură, manipulată și, de multe ori devenită masă de manevră pentru credibilizarea (în special în exterior, unde jocul democratic mai funcționează, pe alocuri) celor care pun la cale manevrele care ne costă viața noastră din ce în ce mai penibilă pentru că înghițim această butaforie de prost gust.
Căci, ce altceva decât butaforie jenantă poate să fie această remaniere în care sunt aduși miniștri mai slabi (cel puțin sub aspectul experienței, dacă despre competență am căzut de acord că nu putem vorbi), începând cu sinistruțul Paul Stănescu și continuând cu tinerelul care vine direct din servicii (măcar aici au avut un puseu de sinceritate, pe ăsta nu l-au mai livrat undercover) și terminând (pentru moment) cu un clasic în viață, care a acceptat ca o stradă (am vazut-o, e vai mama ei, ca o premoniție la ceea ce se va întâmpla la Transporturi) să-i poarte numele și care pare frate cu Nicușor Constantinescu, din aceeași familie de conștiințe publice și bun-simț. Cui se datorează toate acestea? Păpușarilor aflați în spatele lui Dragnea, Tudose și acoliților lor. Dar, desigur, și marionetelor legate cu sfori atât de groase încât sunt mai vizibile decât chipurile lor brăzdate de viciul ipocriziei și nesimțirii fără margini, dar și de alte vicii populare printre românii care-i votează cu un entuziasm demn de un kamikaze inconștient de finalitatea gestului său.
Nu știu unde o să ajungă PSD în ritmul acesta de tobogan aproape vertical. Probabil, acolo unde îi e loculul oricărui partid care și-a abandonat electoratul pentru a-și salva interesele de grup (prea multe și prea stringente, lăcomie mare). Programul partidului e vraiște, după tentativele demarate cu surle și trâmbițe totul s-a transformat într-o horă cu un pas înainte și trei înapoi și singurul rezultat palpabil a fost fidelizarea (și aia incertă cât nu iei în calcul chiar fărâme de personalitate care te pot contesta – câtă ingratitudine, nu-i așa?! – în timp) unei clase de funcționari ca bază pentru alegerile viitoare.
În rest, în mai puțin de un an, PSD nu a fost capabil decât să schimbe tusea cu junghiul, adică pe Grindeanu (un no name depersonalizat complet de servicii și de șefii lui politici de-a lungul vremii, cu aspectul său de virgină care abia așteaptă să devină prostituată) cu Tudose (un alt no name pierdut printre picioarele liderilor locali și centrali, dar și cu cursuri regimentale pe la Băneasa care au durat mai mult din cauza inteligenței native care se citește pe fața sa chinuită de hamal cuțitaș în Portul Brăilei), pe Sevil Shhaideh cu Paul Stănescu (care îi e măcar superior la numărul de dosare – alt număr de butaforie din viața noastră publică – dar care abia așteaptă să învețe și el învârtitul banilor pe spinarea noastră), pe Răzvan Cuc cu Felix Stroe (aici nu mai am nimic de adăugat decât, poate, faptul că ar fi trebuit să ocupe amândoi odată funcția la Transporturi ca să poți să obții măcar imaginea unui întreg).
Și desigur, remanierea se datorează celui mai mare dușman al PSD din zilele noastre: comunicarea. Păi, dacă nu știu să comunice, cum ar putea cineva să le ceară să știe să guverneze. Dar, ca vinovat de serviciu, comunicarea (mai degrabă, lipsa, ineficiența sau, de ce nu, suficiența și modul ei defectuos de manifestare) este perfectă.
Toate acestea n-au legătură cu mediocritatea de toate tipurile promovată de PSD drept cel mai concret și palpabil program de guvernare.
