Robia în țările române a existat, în decursul existenței Principatelor Române, în Transilvania, Moldova și Țara Românească, până la desființarea sa, în 1786, în teritoriile Imperiului Austriac de către Iosif al II-lea, 1855 în Moldova, și 1856 în Țara Românească de către Barbu Știrbei. Robia este un statut de servitudine, având aspecte comune, dar și diferențe, cu șerbia (iobăgia) și cu sclavia. A fost, cu precădere, situația persoanelor de etnie romă. În Moldova au existat robi tătari, capturați în timpul bătăliilor pierdute de ei, și care nu fuseseră răscumpărați de hanii lor.
Statutul robiei este dezbătut: din asimilarea robiei cu sclavia, se poate deduce că Principatele Române au fost „state sclavagiste” aidoma puterilor care răpeau oameni din locurile lor de baștină pentru a îi transporta și a-i vinde departe pentru a fi folosiți masiv în economia locurilor de implantare; din asimilarea robiei cu șerbia, se poate deduce că marea majoritate a țărănimii din trecut era „înrobită” (interpretarea istoriografiei comuniste). Sclavia (din latinescul medieval sclavus < slavus) desemnează condiția umană a persoanelor (sclavii) care lucrează pentru un stăpân fără remunerație, nu dispun de nici-un drept asupra propriei persoane, pot aparține oricărui om liber și nu se pot răscumpăra ei înșiși. Ei trebuie să îndeplinească toate ordinele stăpânului de la naștere sau capturare (trecerea de la libertate la sclavie) până la moarte sau eliberare (trecererea de la sclavie la libertate). Din punct de vedere istoric, sclavia înseamnă, prin definiție, negarea egalității între oameni, iar filozofic sclavii erau considerați ca o specie aparte și inferioară.
Zilele acestea, Partida Romilor Pro Europa comemorează 162 de ani de la adoptarea legilor de dezrobire. „Este un eveniment de care trebuie sa ne aducem aminte și mă bucură faptul că în sală sunt foarte mulți tineri, doarece aceștia trebui sa cunoască istoria. Avem în lucru mai multe materiale despre ceea ce a insemnat dezrobirea romilor, dar și despre perioada deportării romilor în Transnistria. Ne dorim să prezentăm aceste materiale în special în școlile unde sunt elevi romi. Din păcate, tinerii noștri nu cunosc această istorie”, a precizat Romeo Tiberiade, președintele Partidei Romilor Pro Europa, Centrul Regional SV Oltenia.
La eveniment a fost prezent și reprezentantantul minorității albaneze în Parlamentul României, deputatul Alin Stoica. „Robia romilor este o problemă destul de spinoasă pentru că poporul român a fost și este un popor ortodox, un popor creștin. Este foarte greu de imaginat cum un popor creștin a putut să semene atâta durere, să facă atât de mult rău unei categorii sociale cum erau romii. Astăzi, situația stă altfel în România. Minoritățile au drepturi egale cu populația majoritară. România este model în spețiul european pentru drepturile acordate minorităților”, a punctat, la rândul său, Alin Stoica.
Dezrobirea ţiganilor,
de Vasile Alecsandri
Te slăvesc, o! zi ferice, sfântă zi de libertate,
Tu, a cărei mândră rază sufletul român străbate!
Te slăvesc, o! zi măreaţă pentru patria-mi iubită,
Tu ce-arăţi ochilor noştri Omenirea dezrobită!
Veacuri multe de durere au trecut cu vijelie,
Sub asprime plecând capul unui neam în osândire!
Dar românul cu-a sa mână rumpe lanţul de robie,
Şi ţiganul, liber astăzi, se deşteaptă-n fericire!
Azi e soarele mai falnic! lumea azi e mai voioasă!
Azi în piept inima-mi creşte! azi e viaţa mea frumoasă,
Căci la glasul libertăţii văd Moldova deşteptată
Şi la glasul Omenirii o simt înduioşată.
Fală-n lume şi mărire pentru tine-n veci să fie,
O! Moldovo, ţară mândră! tu, ce dai sfânta dreptate!
Braţul tău ce sfarmă astăzi un jug aspru de robie,
Ţie însăşi pregăteşte viitor de libertate!
