Cod deontologic

Reglementarile acestui cod sunt asumate ca reguli de conduită editorială, atât ca obligaţie legală, cât şi cu convingerea că misiunea de interes public  trebuie să se construiască în materia oferită de comunicarea audiovizuală realizată prin respectarea legii.
Prezentul cod valorizează convingerea că obligaţia respectării legii şi a reglementărilor poate coexista fără a intra în contradicţie cu  nevoia pe care o au radiodifuzorii, producătorii, editorii şi redactorii de a utiliza valorile care emerg din experienţă, bun simţ, repere editoriale şi etice sau când desfăşoară rutina activitaţii editoriale obişnuite.
Increderea publicului este o altă valoare pe care o păstrăm ca reper şi ea poate fi câştigată numai prin imparţialitate şi onestitate şi prin garanţia că se evită în orice moment inducerea în eroare a publicului sau manipularea lui.
Independenta editorială trebuie păstrată în fața oricăror interese externe, a oricăror presiuni politice sau comerciale şi a oricăror interese personale
Conţinutul editorial trebuie să ofere semnificaţie utilă pentru public, nu doar să îi stimuleze reacţii sau să il facă ţintă a mesajului publicitar.
Informatiile nu ar trebui să fie tratate ca o marfă, ci ca necesare pentru a satisface un drept fundamental al cetațeanului. În acest sens, nu ar trebui să se exploateze nici calitatea si nici continutul știrilor sau opiniilor strict pentru a mări audienţa ori veniturile obtinute din publicitate, ci pentru a satisface în mod optim dreptul la informare, beneficiile în audienţă.
Aceasta nu înseamnă însă că programele informative sunt doar un simplu act de răspândire a informaţiilor, in timp ce interpretarea acestora ar fi atributul prioritar al publicului. Dimpotrivă, informaţia conţine in sine traseul de la faptă la semnificaţie, traseu care fără contribuţia interpretativă şi analitică a mass-media ar rămîne un simplu labirint al confuziilor – cazul zvonurilor, care nu trebuie să constituie o materie primă pentru media, este tipic în acest sens.
In plus „libertatea in domeniul presei include, de asemenea şi recurgerea la o anumită doză de exagerare, chiar de provocare” (teză în decizie CEDO). Elementele de retorică constitutive comunicării umane nu pot fi cenzurate tocmai în cazul mass-media audiovizuale.
In sensul valorilor promovate de CEDO, libertatea de exprimare nu se exercită numai pentru a difuza informaţii sau idei care sunt primite favorabil sau cu indiferenţă, ci şi în cazul celor care şochează, contrariază, sau deranjează, cazuri in care radiodifuzorii se vor asigura că  difuzarea este motivată prin raţiuni de interes public.
Informarea corectă include și obligația de a include aspectele cele mai semnificative pentru viața societății, inclusive cele cu relevanță pentru dezvoltarea acesteia în sens pozitiv.
Independenţa şi imparţialitatea nu inseamnă neutralizarea valorii de adevăr a stirilor prin prezentarea plată și neutralizarea reciprocă a informațiilor și a opiniilor contradictorii. Continutul editorial va pune in evidență opinia relevantă sau informația de maximă credibilitate, precizănd însă caracterul relativ al veridicității, care în unele dintre cazuri, poate fi stabilită numai în instanţele de judecată sau de evaluarea opiniei publice.
Independenţa şi imparţialitatea nu înseamnă a refuza evidenţa adevărului atunci când el se află cu în mod clar de partea unora dintre cei aflaţi în dispută, cu excepţia cauzelor penale, unde evaluarea aparţine exclusiv instanţelor de judecată.
Realizatorii vor fi imparţiali din punct de vedere politic în realizarea programelor, fără a fi însă opriți de la a avea convingeri politice proprii.
Continutul editorial va acorda importantă problemelor reale ale societăţii și nu va crea false probleme sau nu va obtura atenția publicului cu probleme minore. Totodată se va avea în vedere adresarea pe un public țintă, care poate fi diferențiat pe capacitate de inţelegere, informare și preferinţe şi nu numai în funcție de capacitatea de a răspunde la mesajele comerciale, ci şi în paralel cu aceasta. Nu se va crea confuzie intre cele două planuri, respectiv planul editorial și cel publicitar, ci se va crea un cadru de repere care să ajute publicul să le distingă pentru a extrage beneficiile disponibile în ambele.
Interesele commerciale ale societăților de radio şi televiziune se vor putea exercita in limitele satisfacerii interesului public sau, în situaţia cazurilor punctuale legitime în care nu există o relaţie directă între acestea şi interesul public, fără a leza interesul public.
Responsabilitatea editorială aparține radiodifuzorului în calitatea sa de societate comercială, respectiv structurii de proprietate și conducere care răspunde de acțiunile societății comerciale.
Responsabilitatea editorială se constituie numai în raport cu şi este este opozabilă numai dispoziţiilor legii audiovizualului si reglementărilor subsecvente ale codului audiovizual. Orice conflict generat de conţinutul editorial care nu contravine însă acestor reglementări nu antrenează responsabilitatea editorială a radiodifuzorului (ci responsabilitatea civilă sau comercială, după caz.)
Responsabilitatea editorială se asumă în cadrul exercițiului politicii editoriale, de către conducerea societății.
Politica editorială reprezintă concepția asupra principiilor, regulilor și strategiei după care se structurează producția și/sau difuzarea de conținut editorial, inclusiv punerea ei în practică. Exercițiul ei poate fi delegat managerului, editorilor sau realizatorilor de programe în mod expres, dar fără a transfera și responsablitatea editorială. Radiodifuzorul poate interveni în activitatea editorială oricând consideră necesar, și în special atunci când delegarea politicii editoriale nu produce efectele prezumate. Instanța care detine dreptul de politică editorială beneficiază, impreună cu realizatorii, de dreptul de confidențialitate a surselor, așa cum este prevăzut de lege.
Este de interes public atât protejarea drepturilor individului cât şi respectarea dreptului lui şi al publicului de a fi informat în contextul asigurarii pluralismului surselor de informare. Libertatea de exprimare este ea însăşi de interes public.
Problemele de interes public sunt în mare parte puse în discuţie în legătură cu figurile publice, respectiv persoanele care deţin o funcţie publică sau care utilizează resursele publice, sau în sens larg, toţi aceia care joacă un rol în viaţa publică, fie în politică, ecomomie, arte, sfera socială, sport sau în orice al domeniu, in sensul definiţiei date de Rezoluţia 1165 (1998) a Consiliului Europei. Noțiunea de figură publică nu se restrânge deci la politicieni sau membri ai administrației, ci include personalități din diverse domenii a căror prezență publică stârnește interes. Figurile publice trebuie să admită că poziţia lor în societate îi expune la o presiune sporită asupra vieţii lor private. Mai mult, „asteptarea legitimă de protecție a vieții private și a dreptului la propria imagine” nu poate fi invocată în spații în care se admite o expunere normală în faţa publicului și a presei.
Dat fiind ca persoanele publice contribuie la stabilirea standardelor sociale atât prin diferfențiere cît și prin exemplu, cercul interesului public legitim ar fi prea ingust circumscris dacă s-ar reduce numai la dezbaterea pe marginea reflectării unor comportamente care sunt moral sau legal discutabile și nu ar include și reflectarea normalităţii comportamentului vieții zilnice, dacă aceasta serveşte la formarea opiniei publice în chestiuni de interes general sau la dezbateri de interes general. In acest sens şi programele de divertisment pot aborda viaţa privată a persoanelor publice atât cu indreptăţirea dată de aspectele de interes public cât şi în sensul că programele de divertisment sunt la fel de bine protejate de dreptul la liberă exprimare. Valoarea de divertisment a conținutului editorial poate constitui o contribuție la formarea valorilor publice și de aceea prezintă interes public.
In cazul persoanelor care acced în mod voluntar în viața publică, acestea nu mai pot invoca dreptul de a rămâne anonimi, imaginea lor devenind într-un anume grad o proprietate publică la care mass-media poate face apel pentru a intreţine dezbateri de interes public şi construcţia de valori ale vieţii cotidiene.
Prezentarea unor astfel de cazuri se va face numai dacă radiodifuzorii vor fi în măsură să demonstreze că expunerea unor aspecte de viaţă privată, indiferent dacă prejudiciază sau nu imaginea persoanei, reprezintă o contribuţie la dezbateri de interes general care consolidează valorile societăţii contemporane.
In sensul construcției de valori civice, radiodofuzorii pot avea în vedere valorizarea principiilor anti-discriminare în mod pro-activ, prin promovarea de conținut care să conducă la înțelegerea importanței patrimoniului valoric al egalității în drepturi a persoanelor. In acest sens se va acorda atenție principiului egalității dintre femei și barbați și combaterii prejudecăților care contravin acestui principiu.
Radiodifuzorii vor respecta principiul prezumției de nevinovătie în sensul de a nu califica o persoană ca fiind vinovată de comiterea unei fapte penale sau a unor contravenții înainte ca acest lucru să fi fost stabilit prin parcugerea tuturor căilor de dezbatere în instanțele de judecată, iar acuzaţiile formulate la adresa sa vor fi prezentate ca relative. Aceasta prezumpţie se aplică însă numai în cazul unor acuzaţii pentru fapte care pot face obiectul instanțelor de judecată.
In măsura în care asemenea acuzaţii se formulează de către politicienii care beneficiază de imunitate pentru declaraţii politice, contextul va fi prezentat ca atare publicului.
In mod corespondent, acuzaţiile pentru fapte de altă natură decât cele care pot face obiectul instanțelor de judecată vor fi prezentate ca nefiind purtătoare de alte incriminări decât cele cu sens moral sau etic, care nu pot fi stabilite pe calea instanțelor de judecată.
Programele nu vor minimaliza efectele violentei in viata reala.
Programele nu vor contine elemente terifiante arbitrare, fara relatie de continuitate cu tema programului.
Respectul pentru demnitatea fiintei umane impune reguli speciale prin care sa se evite excesul de realism atunci cand sunt prezentate victime (in cazuri unde acest lucru are o motivare exceptionala).
Se va evita excesul prin cumul de difuzare de programe cu violenta motivate individual, pentru a nu se crea ca rezultanta presiuni asupra publicului.
Reportajele si stirile despre evenimente conflictuale sau acte teroriste nu vor fi prezentate in asa fel incat a incite la dezordine si violenta sau sa creeze panica.
Prezentarea unor incidente violente sau a urmarilor acestora nu va fi controlata si cosmetizata in asa masura incat relevanta informatiei sa fie afectata sau sa se creeze o imagine falsa despre conditia umana.
Se va promova in emisiuni cultura respectului reciproc si a depăsirii violenței, a spiritului civic si democratic.